2 intrări
3 definiții
Etimologice
coașcă (coaște), s. f. – 1. Coșuleț. – 2. Minge. Mag. kaska „coș” (DAR). În Mold. și Bucov.
Arhaisme și regionalisme
coaște s.f. (reg.) săpăligă cu două coarne.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coașcă, coaște, s.f. (reg.) 1. coșuleț împletit din fâșii de coajă de tei. 2. păpușă de cârpe, golomoz. 3. sâni mari (de femeie) care atârnă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: coaște
coaște substantiv feminin
| substantiv feminin (F103) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: coașcă
coașcă substantiv feminin
| substantiv feminin (F9) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||