CÓȚCĂ s. f. (Reg.) Coțcărie. ◊ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. – Din scr. kocka „zar”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓȚCĂ f. reg. Faptă de coțcar; șarlatanie; potlogărie; escrocherie; impostură. /<sb. kocka
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cóțcă (reg.) s. f., g.-d. art. cóțcii; pl. coțci
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓȚCĂ s. v. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie, zar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cóțcă s.f. (reg.) 1. coțcărie, pungășie, șarlatanie, șmecherie, înșelătorie. 2. zar de jucat. 3. pătrățel (de pe o țesătură). 4. cocoloș, ghem.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cóțcă s. f. – 1. Ziar. – 2. Minge. – 3. Minciună, înșelătorie, escrocherie. Sb., mag. kocka. Este dublet al lui cotcă, s. f. (Trans., Olt., minge), din mag. kotyka (DAR). – Der. coțcar (var. coțcaș), s. m. (înșelător, hoț, potlogar); coțcărie, s. f. (potlogărie).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cóțcă s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cóțcă s. f., pl. coțce (coțci)
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

cóțcă f., pl. ĭ și e (ung. kocka, d. sîrb. kocka, zar, care vine d. kost, vsl. kostĭ, os; alb. kóškă, kótskă, ngr. kótsi. Bern. 1, 583). Est. Jocu țintaruluĭ (V. țintar): a juca coțca. Fig. Coțcărie: a umbla cu coțca.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink