COȘULÉȚ, coșulețe, s. n. Diminutiv al lui coș1 (1). – Coș1 + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COȘULÉȚ s. 1. v. paneraș. 2. (ANAT.) paneraș. (~ la picioarele albinei.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
coșuléț s. n., pl. coșuléțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink