coșolină sf [At: (a. 1828) IORGA, S. D. / Pl: ~ne / E: ucr кощелина, rs кощенина, srb košelina] (Agr; reg) 1 Cereale cosite verzi și folosite ca nutreț. 2 Paie aruncate afară de mașina de treierat.

❍ COȘOLINĂ sf. Mold. 🚜 Ovăsul cosit de verde care înlocuește fînul pentru nutrețul vitelor: iepele iestea și-or șterge gura c’o leacă de ~ (CRG.) [comp. rut. košelina, rus. košenina, srb. košelina].

COȘOLINĂ s. f. (Regional, cu sens colectiv) Cereale (mai ales ovăz, orz sau porumb) cosite de verși și date ca nutreț la vite. Pînă-i îmbuca d-ta ceva și iepele iestea și-or șterge gura c-oleacă de coșolină, eu am și pus capătul. CREANGĂ, P. 124.

COȘOLINĂ s. f. (Reg.) Cereale cosite de verzi și date ca nutreț la vite. – Ucr. košelyna.

COȘOLINĂ ~e f. pop. Hrană pentru vite, constând din cereale (ovăz, orz etc.) cosite de verzi. /<ucr. košelyna

coșolină f. Mold. ovăz cosit de verde spre a-l face fân: svârle niște coșolină în căruță CR. [Rut. KOȘENIȚA, iarbă cosită].

coșolínă f., pl. inuz. ĭ saŭ e (rus. košenína, rut. [Cdr.] -lina, grîŭ cosit, ĭarbă cosită, sîrb. koševina, pajiște de curînd cosită, d. kosa, coasă). Est. Cereale cosite, ĭarbă cosită și încă verde. Nutreț compus din ovăs și măzăriche cosită. Rămășiță de grîne, care se vîntură ĭar și rămîne codina.

cosolină sf vz coșolină

coșolină (reg.) s. f., g.-d. art. coșolinei

coșolină (reg.) s. f., g.-d. art. coșolinei

coșolină s. f., g.-d. art. coșolinei

coșolină s. f. – Nutreț verde, iarbă, furaj. Rus. košenina, probabil contaminat cu rut. košelina „coș” (DAR).