coșmandră sf [At: I. CR. V, 183 / Pl: ~re / E: ns cf coșmagă, coșmolie] (Reg) 1-3 Coșmelie (1-3). 4 Bucătărie de vară.

❍ COȘMANDRĂ (pl. -dre) sf. Mold. (PAMF.) Casă veche și mică [comp. COȘMAGĂ].

coșmagă sf [At: (1814) IORGA, S. D. XXI, 468 / V: ~moa-, hoșmoa-~ / Pl: ~age / E: ns cf cocioabă, cociomeagă, cociomeață, coșleabă, coșmandră, coșmolie, coștireață, coștoroabă] (Reg) 1 Colibă de lemn. 2 Căsuță în care stau ciobanii iarna și păstrează brânza și uneltele stânii. 3 Colibă de stuf de lângă stână, în care se află răscolul, strunga, perdeaua. 4 Colibă în care stau oamenii la lucru. 5 (Pex) Coteț prost construit. 6 (Pex) Cotețul câinelui. 7 (Pan) Ridicătură de pământ asemănătoare unui bordei de ciobani.

coșmágă f., pl. ăgĭ (rus. kolymága, căruță). Est. Casa stîneĭ, adăpostu cĭobanilor la stînă. Șopron mic. Fig. Iron. Cocĭoabă. – Și coșmoagă (oa dift.), pl. e. În Munt. coșmelie (CL. 1920, 520, și ChN. I, 10) și coșmolie, coșneagă și coșnĭoagă. În Cov. și coșmándră, pl. e, șandrama.

coșmandră, coșmendre, s.f. (reg.) casă veche și mică; bojdeucă.