COȘCOVITÚRĂ, coșcovituri, s. f. (Rar) Coșcoveală. – Coșcovi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

COȘCOVITÚRĂ s. v. coșcoveală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coșcovitúră s. f., g.-d. art. coșcovitúrii; pl. coșcovitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coșcovitúră f., pl. ĭ. Coșcoveală, loc coșcovit (ca tencuĭala desprinsă, dar care se maĭ ține pe părete [!]).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink