coșcovit², ~ă a [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: coșcovi] 1 Care s-a cojit. 2 Căruia i s-a înlăturat stratul superior. 3 (D. pereți) Căruia i s-a desprins tencuiala. 4 (D. mobilă) Căreia i s-a încrețit furnirul.

coșcovit¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: coșcovi] 1-4 Coșcovire (1-4).

COȘCOVIT adj. p. COȘCOVI Găunoșit pe dedesupt, deslipit și ridicat sub formă de umflătură: trebue dată la pămînt toată tencuiala ~ă (VLAH.).

COȘCOVIT, -Ă, coșcoviți, -te, adj. (Despre pereți, ziduri, tencuieli) Cojit, scorojit. Fereastra răspundea Într-un zid grunzuros și coșcovit. C. PETRESCU, C. V. 45. Zace greu pe-un strat de paie, lîng-un coșcovit perete. NECULUȚĂ, Ț. D. 114.

COȘCOVIT, -Ă, coșcoviți, -te, adj. (Despre pereți, tencuieli, mobilă etc.) Cojit, scorojit. – V. coșcovi.

coșcovi [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / V: ~cuvi / Pzi: ~vesc / E: coșcov] 1 vt A face să se cojească Si: a coji, a scoroji. 2 vt A înlătura stratul superior de pe ceva. 3-4 vtr (D. tencuiala de pe pereți) A (se) desprinde. 5 vr (D. furnirul de pe mobile) A se încreți și a plesni din cauza căldurii și umezelii Si: (pfm) a se burduși, a se coji, a se coși, a se crăpa, a se scoroji, (reg) a se scovârda.

coșcuvi vr vz coșcovi

COȘCOV I. adj. Mold. COȘCOVIT: te înfunzi într’un beciu ... cu păreții ~i, buboși (IRG.). II. COȘCOVĂ (pl. -ve) sf. Mold. Găunoșitură: cîte un guzgan de apă trecea înnot, clipotind, de la o ~ la alta (SAD.) [comp. rus. kočkovatyj „cu ridicături, deluros”].

COȘCOVI (-ovesc) I. vb. refl. Mold. A se burduși, a se deslipi, a se umfla formînd găunoșituri pe dedesubt (vorb. de pojghița de var sau de tencuială de pe pereți, de coaja mobilelor, de scoarța copacilor, de foile unei plăcinte, de coaja de pe pîine, etc.): se coșcovise scoarța copacilor (GRIG.). II. vb. tr. A găunoși; a deslipi: sgaiba ... sapă tot piciorul, îi coșcovește pe supt unghii (DRĂGH.) [coșcov].

COȘCOVI, pers. 3 coșcovește, vb. IV. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre furnirul de pe mobile etc.) A se coji, a se scoroji. Peretele se coșcovește.

COȘCOVI, pers. 3 coșcovește, vb. IV. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre furnirul de pe mobilă etc.) A se coji, a se scoroji. – Din coșcov.

A SE COȘCOVI pers. 3 se ~ește intranz. (despre vopsea, tencuială, furnire de pe mobilă etc.) A se desprinde (de pe o suprafață) prin umflare; a se scoroji; a se coji; a se coși. /Din coșcov

coșcovì v. Mold. a se deslipi de vechime sau de uscăciune (ca varul de pe pereți, plăcile de nuc de pe mobile).

coșcovésc v. tr. (d. coșcov). Fac să se dezlipească și să se unfle tencuĭala, coaja unuĭ copac, plăcile de nuc de pe mobile ș. a., fac să devie găunos: boala ĭ-a coșcovit peptu. V. refl. Părețiĭ s’aŭ coșcovit. V. coptorăsc.

coșcovi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se coșcovește, 3 pl. se coșcovesc, imperf. 3 sg. se coșcovea; conj. prez. 3 să se coșcovească; ger. coșcovindu-se

!coșcovi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se coșcovește, imperf. 3 sg. se coșcovea; conj. prez. 3 să se coșcovească

coșcovi vb., ind. prez. 3 sg. coșcovește, imperf. 3 sg. coșcovea; conj. prez. 3 sg. și pl. coșcovească

COȘCOVIT adj. burdușit, cojit, scorojit, (pop. și fam.) scofâlcit, (Mold. și Bucov.) coșcov. (Un perete ~.)

COȘCOVIT adj. burdușit, cojit, scorojit, (pop. și fam.) scofîlcit, (Mold. și Bucov.) coșcov. (Un perete ~.)

COȘCOVI vb. a se burduși, a se coji, a se scoroji, (pop. și fam.) a se scofâlci, (reg.) a se scochița. (Pereții s-au ~.)

COȘCOVI vb. a se burduși, a se coji, a se scoroji, (pop. și fam.) a se scofîlci, (reg.) a se scochița. (Pereții s-au ~.)