COȘCOVEÁLĂ, coșcoveli, s. f. Parte cojită (dintr-un perete); coșcovitură. – Coșcovi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

COȘCOVEÁLĂ ~éli f. Parte coșcovită a unei suprafețe. /a se coșcovi + suf. ~eală
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COȘCOVEÁLĂ s. cojeală, coșcovitură, scorojeală, scorojitură. (~ de pe un perete.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coșcoveálă s. f., g.-d. art. coșcovélii; pl. coșcovéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coșcoveálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a se coșcovi. Coșcovitură.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink