CÓȘCOV, -Ă, coșcovi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre pereți) Coșcovit. 2. S. f. (Reg.) Loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și unde trăiesc peștii și racii. 3. S. f. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor; cocioc. – Cf. rus. kočkovatyj „cu ridicături, deluros, bolovănos”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓȘCOV ~ă (~i, ~e) (despre pereți) Care are tencuială cojită; cu tencuiala cojită. /cf. rus. koțkovaty
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓȘCOV adj. v. burdușit, cojit, coșcovit, scorojit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cóșcov (-vă), adj. – 1. Gol, scobit, golit. – 2. Bombat, curbat. – 3. Găurit, ciuruit. – 4. Deformat, denivelat. Tc. koș kof „complet golit” (Iogu, GS, VI, 338), cf. coșcogea. După Löwe 92, în legătură cu sl. koža „coajă”, prin intermediul unei forme ipotetice *koždavŭ; după DAR (și Cihac, II, 75), din aceeași familie cu rus. kočkovatyi „deformat”; cf. bg. kaškav „moale, flasc.” – Der. coșcovă, s. f. (bășică; scobitură; denivelare de teren, groapă, gaură; mîl, nămol); coșcană, s. f. (rădăcini și tulpini de trestie ce rămîn pe teren); coșcă, s. f. (coajă, carapace); coșcoavă, s. f. (ascunzătoare sub apă, în care trăiesc de obicei peștii sau racii); coșcovi, vb. refl. (a se goli; a se scoroji); coșcoveală, s. f. (acțiunea de a se coșcovi); coșcovitură, s. f. (deformare).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cóșcov adj. m., pl. cóșcovi; f. sg. cóșcovă, pl. cóșcove
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cóșcov, -ă adj. (d. rut. košikovátiĭ, ca coșu, adică „scobit, găunos”, orĭ d. rus. kočkováty, acoperit de moșoroaĭe). Găunos, cu coaja desprinsă: părete coșcov. S. f. Lucru coșcovit: un pept [!] coșcovă de boală. Dun. Insuliță plutitoare de rădăcinĭ de stuf putrezit și de alte plante. V. boștĭură și plaur.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓȘCOVĂ s. v. crov, găvan, padină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cóșcovă, cóșcove (cóșcoave), s.f. (reg.) 1. loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și trăiesc peștii și racii; bortă. 2. loc gol pe sub coaja copacilor, pe sub piele; cojitură, bășicătură, umflătură, bulbucătură, copârțan. 3. (la pl.) umflături sau ridicături mici de pământ. 4. (la pl.) nămol vegetal amestecat cu rizomi de stuf și papură în descompunere; coșcană. 5. babă gârbovită.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cóșcovă s. f., g.-d. art. cóșcovei; pl. cóșcove
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink