coșcogeamite ain [At: GANE, ap. ȘIO / V: cogeametea, cog~, cogem~, ~mete, ~eme, ~emete, ~em~, ~emiti, gog~, gojgogem~ / E: tc coscodamiti] 1-6 Coșcogea (1-6).

COȘCOGEAMITE adj. invar. Coșcogea. Uite, mai ieri era un ghem, ș-acuma-i coșcogeamite bărbat cu mustăți. SADOVEANU, O. IV 18. – Variantă: coșcogeme (CREANGĂ, A. 51) adj. invar.

COȘCOGEAMITE adj. invar. (Fam.) Coșcogea. [Var.: (reg.) coșcogéme adj. invar.] – Bg. koškoğa-mi-ti.

COȘCOGEAMITE adj. invar. pop. Care este foarte mare; coșcogea. /<bulg. koš-koğamiti

coșcogeamite adv. formă amplificată din coșcogea: din coșcogeamite om te-ai făcut cosac ISP. [Serb. KOS KODJAMITI (cu repețirea particulei augmentative), de aceeaș origină cu vorba precedentă].

coșcogeá(mite), V. cogea.

cogea ain vz coșcogea

cogeametea ain vz coșcogea

cogeamite ain vz coșcogea

cogemite ain vz coșcogea

cojcogea ain vz coșcogea

coșcoge ain vz coșcogea

coșcogea ain [At: ALECSANDRI, T. 339 / V: coș~, cojc~, ~ge, gogea, gojgo~, goșgo~ / E: tc košcoğa] (Fam) 1 Foarte mare. 2 Enorm. 3 Barosan. 4 Crescut foarte mult. 5 Ajuns la maturitate. 6 Desăvârșit.

coșcogeamete ain vz coșcogeamite

coșcogeme ain vz coșcogeamite

coșcogemete ain vz coșcogeamite

coșcogemite ain vz coșcogeamite

coșcogemiti ain vz coșcogeamite

COGE('A)MITE, COȘCOGE('A)MITE, COȘCOGE('A), GOGE('A)MITE adj. invar. F Colosal, foarte mare, mare în toată puterea cuvîntului: masa era joasă și pe dînsa fumega o cogemite mămăligă (GN.); să se lupte coșcogeamite namilă de om cu oamenii de boiul nostru (ISP.); geamite bîrsană de căciulă fumurie (BR.-VN.) [srb. blg. koǧamiti; blg. kokošǧa(miti) < tc. koškoǧá „foarte mare”].

COȘCOGEA(MITE) 👉 COGE('A)MITE.

COȘCOGEME adj. invar. V. coșcogeamite.

COȘCOGEA adj. invar. (Familiar, despre persoane și lucruri, uneori cu nuanță ironică) (Foarte) mare. Coșcogea oaie prefăcută în căciulă de vremuri grele. HOGAȘ, M. N. 94. Da vino-ți în fire, bre omule, că ești coșcogea gligan! VLAHUȚĂ, N. 128.

COȘCOGEA adj. invar. (Fam.) (Foarte) mare. – Tc. koskoca (bg. koškoğa).

COȘCOGEA adj. invar. pop. Care este foarte mare; coșcogeamite. /<turc. koskoca

coșcogea (gojgogea) adv. foarte mare (vorbind de ființe sau de lucruri): coșcogea om! coșcogea urechii! ISP. [Turc. KOSKODJÁ, enorm, colosal].

gojgogeà adv. V. coșcogeà.

cogeá și coșcogeá adj. fix (turc. koğa, bătrîn, enorm, koș koğa, foarte mare). Fam. Mare, enorm, ditaĭ: Cogea om (în Munt. cogea omu), și se teme de un cățel! Coșcogea voĭnicĭ, și fug de un pitic! Te-aĭ făcut coșcogeá flăcăŭ! – Și cogeámite, coșcogeámite (după lehámite, pásămite, de unde și sîrb. kogamiti).

coșcogeamite (fam.) adj. invar. (~ flăcăii)

coșcogeamite adj. invar.

coșcogeamite

coșcogea (fam.) adj. invar. (~ flăcăii)

coșcogea/coșcogeamite (fam.) adj. invar.

coșcogea adj. invar.

coșcogea

coșcogea adj. invar. – Enorm, grozav, colosal, fantastic. – Var. coșcogeamite, (goș)gogea(mite). Tc. koș-koca, superlativ de la koca „mare” (Iogu, GS, VI, 338). Nu este exactă der. tradițională, din tc. koca „bătrîn” (Cihac, II, 75; Șeineanu, II, 146; DAR). Cf. bg., sb. koğamiti „adult.”

COȘCOGEA adj. invar. v. cogeamite.