CNOCAUTÁ, cnocautez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin cnocaut. [Pr.: -ca-u-] – Din cnocaut.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CNOCAUTÁ vb. I. tr. A face pe cineva cnocaut. [< cnocaut + -a, cf. engl. knock-out].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CNOCAUTÁ vb. tr. a face cnocaut. (< cnocaut)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cnocautá vb. (sil. mf. cnoc-au-), ind. prez. 1 sg. cnocautéz, 3 sg. și pl. cnocauteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink