opțiuni
  • info

11 definiții pentru clăncăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂNCĂI, pers. 3 clăncăie, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre două obiecte) A produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor. – Clanc + suf. -ăi.

clăncăi vi [At: CANTEMIR, I. I. I, 150 / V: ~ngăi / Pzi: ~esc / E: clanc + -ăi] (D. două obiecte) A produce un sunet specific în urma ciocnirii.

CLĂNCĂI, pers. 3 clăncăie, vb. IV. Intranz. (Despre două obiecte) A produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor. – Clanc + suf. -ăi.

CLĂNCĂI, clăncăiesc, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul redat prin onomatopeea «clanc».

A CLĂNCĂI pers. 3 clăncăie intranz. A produce un clăncăit; a face „clanc-clanc”. /clanc + suf. ~ăi

clăncăì (clăngăì) v. 1. a suna (de clopote); 2. a face sgomot ciocnindu-se (vorbind de arme). [Onomatopee].

clăngăi vi vz clăncăi

clăngăì v. V. clăncăì.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clăncăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 clăncăie, imperf. 3 pl. clăncăiau; conj. prez. 3 să clăncăie

clăncăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 clăncăie, imperf. 3 sg. clăncăia; conj. prez. 3 să clăncăie

clăncăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. clăncăie, imperf. 3 sg. clăncăia

Intrare: clăncăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăncăi
  • clăncăire
  • clăncăit
  • clăncăitu‑
  • clăncăind
  • clăncăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • clăncăie
 (să)
  • clăncăie
  • clăncăia
  • clăncăi
  • clăncăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • clăncăie
 (să)
  • clăncăie
  • clăncăiau
  • clăncăiră
  • clăncăiseră
clăngăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clăncăiverb

  • 1. popular (Despre două obiecte) A produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Clanc + sufix -ăi. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.