10 definiții pentru clucsă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clucsă sf [At: CORESI, EV. 84/17 / V: (Olt) clupsă, (reg) cluscă / Pl: ~se / E: bg клукса] 1 (Îrg) Capcană. 2 (Fig) Capcană întinsă cuiva. 3 (Fig; îf clupsă) Încurcătură.

CLUCSĂ s.f. (ȚR, Trans. SV) Cursă. B: Teneta. Clupse. MARDARIE, 256. O păsărea se prinse în clucsă și plîngea. E, 1717, 173r; cf. MARDARIE, 252; E 1717, 171v. C: Îndată diavolul pusă o clucsă în drum. FL. D 1764, 46v. Variante: clupsă (MARDARIE, 252, 256). Etimologie: bg. kluksa. Cf. săs. Klux. Cf. capcană, măiestrie, pruglă, sîlță, zăbroană.

clúcsă (Cor.) și clúpsă (Ban. Olt.) f., pl. e (bg. kluksa, klĭusa și klopka, rus. klĕapcý, id., vsl. klopĭca, lat. ?, cursă. Cp. cu clapă, clampă, clăbăț, clopot). Cursă (capcană) de prins șoaricĭ.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLUCSĂ s. v. capcană, cursă, prinzătoare.

clucsă s. v. CAPCANĂ. CURSĂ. PRINZĂTOARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clucsă (-se), – Cursă, capcană. Bg. kluksa (sec. XVI). După Borcea 183, din săs. Klux; ipoteză puțin probabilă datorită vechimii cuvîntului.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clucsă (clupsă), clucse, s.f. (reg.) cursă de prins șoareci, păsări, animale mici; batcă, capcană, cleapță, zancă.

Intrare: clucsă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clucsă
  • clucsa
plural
  • clucse
  • clucsele
genitiv-dativ singular
  • clucse
  • clucsei
plural
  • clucse
  • clucselor
vocativ singular
plural
cluscă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.