2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLUCER, cluceri, s. m. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător care se ocupa cu aprovizionarea Curții domnești. – Din sl. kliučari.

clucer sm [At: (a. 1610) GCR I, 44 / V: (înv) ~ear, cliucear / Pl: ~i / E: vsl ключарь] (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) 1-2 (Persoană care avea) rangul de dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești. 3-4 (Persoană care avea rangul de) mai marele clucerilor, care păstra cheile cămărilor domnești. 5-6 (Persoană care avea) rangul de al doilea și era ajutor al marelui clucer. 7 (Îs) ~ de arie Clucer care se îngrijea de dările de fân și de orz.

CLUCER, cluceri, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești. – Din sl. kliučari.

CLUCER, cluceri, s. m. (învechit; în orînduirea feudală din Țara Romînească și din Moldova) Boier avînd atribuții mai ales în legătură cu aprovizionarea curții domnești. Cîteva sute de boieri mici, fără barbă, ziși starea a doua și a treia, între care se prenumărau... căminari și cluceri mari. GHICA, S. XIV. Marele clucer... avea subt dînsul doi cluceri mai mici: clucerul de arie, care îngrijea de magaziile de fîn și de orz, și clucerul de pivniță, care- se îngrijea pentru pivnițele cu vin ale armatei. BĂLCESCU, O. I 16.

CLUCER ~i m. (în Moldova și în Muntenia medievală) Boier care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești. /<sl. kljuțaru

CLUCER s.m. (Mold., ȚR) Boier însărcinat cu aprovizionarea curții domnești. A: Clucer mare, ispravnic pre beciurile domnești, pre unt, pre miere si pre colacii ce vin de la orașe. URECHE. Și Constantin, ce au fost clucer! PSEUDO-COSTIN, 11v; cf. GHEORGACHI. B: Atunci au perit Badea, cliucerul Buzescul. LET. ȚR, 31v; cf. R. POPESCU; LET. ȚR, 36v. Variante: cliucer(iu) (LET, ȚR, 31v, 36v). Etimologie: sl. ključarĭ. Cf. sluger.

clucer m. odinioară 1. Marele clucer care supraveghea cămările Curții și cumpăra proviziunile trebuincioase bucătăriei domnești; 2. rang de boierie. [Slav. KLĬUČARĬ (din KLUČĬ, cheie)].

Văcarescu m. ilustră familie română care a dat Munteniei o pleiadă de poeți: 1. (Banul Ienăchițâ), fruntașul învățaților români din sec. XVIII, autorul primei Gramatici române (1787) și a unei Istorii a împăraților otomani (1740-1799); 2. (Clucerul Alecu), fiul celui precedent, exilat din țară și mort în temnițele Turciei către 1795; 3. (Logofătul Nicolaie), al doilea fiu al lui Ienăchiță (mort 1830); 4. (Logofătul Iancu), fiul lui Alecu, inaugurează poezia română modernă (1786-1863).

clucér m. (vsl. klĭučárŭ, intendent, d. klĭučĭ, cîrlig, cheĭe; rus. klĭucárĭ, intendent, ung. kulcs, cheĭe, kulcsár, intendent). Vechĭ. Intendent. Un rang de boĭerie (între medelnicer și serdar). Clucer de arie, intendentu care îngrijea de nutreț. Clucer de pivniță, care îngrijea de băuturĭ. Mare clucer, intendentu general (mare ispravnic) al cămărilor domnuluĭ și al armateĭ. – Și culcer (rămas ca nume de familie). V. sluger și chelar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clucer (înv.) s. m., pl. cluceri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLUCER DE ARIE s. (IST.) jignicer.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clucer (cluceri), s. m. – În vechea organizare, dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești; era în același timp intendent general al armatei și membru al sfatului sau divanului. Începînd din 1738, titlul său a fost numai onorific. – Clucer de arie, intendent care aproviziona cu nutreț. – Clucer de pivniță, intendent care asigura rezervele de băutură ale armatei. – Clucer de jigniță, intendent care asigura rezervele de hrană ale armatei. – Var. (înv.) cliuc(e)ar. Sl. ključarĭ (Mikoosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 291; Cihac, II, 64), cf. cliuci. Este dublet de la colcer, s. m. (Trans., persoană care, la nunțile populare, se ocupă cu aprovizionarea cu alimente și băuturi), din același cuvînt sl., dar prin intermediul pronunțării mag. kolcsar (Drăganu, Dacor., V, 364-6; DAR). – Der. clucereasă, s. f. (soția clucerului); clucerie, s. f. (ocupație de clucer); colceri, vb. (a găti mîncarea la cazan); colceriță, s. f. (femei care prepară mîncarea la cazan). Din rom. provine ngr. ϰλοτσάρις (Meyer, Neugr. St., II, 75). Nu este clară proveniența din țig. sp. clichi „cheie” (Besses 51), care pare mai curînd der. din bg. ključ „cheie.”

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CLUCERU, Sonia (1892-1955, n. Cuciulata, jud. Brașov), actriță română. Roluri remarcabile în comedia de moravuri („Gaițele” de Al. Kirițescu, „Titanic vals” de T. Mușatescu, „Conu Leonida față cu reacțiunea” de I.L. Caragiale).

Intrare: Cluceru
Cluceru nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cluceru
Intrare: clucer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clucer
  • clucerul
  • cluceru‑
plural
  • cluceri
  • clucerii
genitiv-dativ singular
  • clucer
  • clucerului
plural
  • cluceri
  • clucerilor
vocativ singular
  • clucerule
  • clucere
plural
  • clucerilor
cliucear
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
culcer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
clucear
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clucer, clucerisubstantiv masculin

  • 1. în Evul Mediu Țara Românească Moldova Dregător care se ocupa cu aprovizionarea Curții domnești. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cîteva sute de boieri mici, fără barbă, ziși starea a doua și a treia, între care se prenumărau... căminari și cluceri mari. GHICA, S. XIV. DLRLC
    • format_quote Marele clucer... avea subt dînsul doi cluceri mai mici: clucerul de arie, care îngrijea de magaziile de fîn și de orz, și clucerul de pivniță, care se îngrijea pentru pivnițele cu vin ale armatei. BĂLCESCU, O. I 16. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.