CLORURÁT, -Ă, clorurați, -te, adj. (Despre substanțe) Supus acțiunii de clorurare. – V. clorura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLORURÁ, clorurez, vb. I. Tranz. A efectua o clorurare. – Din fr. chlorurer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

A CLORURÁ ~éz tranz. (molecule ale unor compuși organici) A trata cu atomi de clor. /<fr. chlorurer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLORURÁ vb. I. tr. 1. A trata cu clor unele substanțe organice. 2. A trata lâna cu clor pentru a-i da luciu și o mare afinitate pentru coloranți. [< fr. chlorurer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLORURÁ vb. tr. a combina cu clor anumiți compuși organici. (< fr. chlorurer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

clorurá vb., ind. prez. 1 sg. cloruréz, 3 sg. și pl. clorureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink