11 definiții pentru clopotar
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLOPOTAR, clopotari, s. m. 1. Persoană care trage clopotele (1) la biserică. 2. Persoană specializată în fabricarea clopotelor (1). – Clopot + suf. -ar.
CLOPOTAR, clopotari, s. m. 1. Persoană care trage clopotele (1) la biserică. 2. Persoană specializată în fabricarea clopotelor (1). – Clopot + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
clopotar sm [At: (a. 1707) IORGA, B.R. 70 / Pl: ~i / E: clopot + -ar] 1 (Înv) Fabricant de clopote (1). 2 (Rar) Vânzător de clopote. 3 Persoană care trage clopotele (1) la biserică. 4 (Îvp) Animal din fruntea tunnei, hergheliei etc. cu talangă la gât. 5 (Fig) Flecar. 6 (Îvr; fig) Persoană care încearcă să obțină ceva prin lingușire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLOPOTAR, clopotari, s. m. Persoană care trage clopotele la o biserică. Ciubuc clopotarul de la mănăstirea Neamțului... făcuse un clopot mare la acea mănăstire, cu cheltuiala lui, și avea dragoste să-l tragă singur la sărbători mari; pentru aceea îi și zicea Clopotarul. CREANGĂ, P. 106. Plătește la clopotari, Să tragă clopote mari. SEVASTOS, C. 70.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLOPOTAR ~i m. Persoană care trage clopotele. /clopot + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clopotar m. 1. turnător de clopote; 2. cel ce toacă și trage clopotele; 3. berbecele dinaintea turmei cu clopotul de gât.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clopotár m. Cel care trage clopotele. Cel care fabrică saŭ vinde clopote. Cel care face curte (lingușește). Animalu care merge cu clopotu orĭ cu talanga înaintea turmeĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clopotar s. m., pl. clopotari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clopotar s. m., pl. clopotari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clopotar s. m., pl. clopotari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLOPOTAR s. (prin Transilv.) sfăt. (~ la biserică.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLOPOTAR s. (prin Transilv.) sfăt. (~ la biserică.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
clopotar, clopotarisubstantiv masculin
-
- Ciubuc clopotarul de la mănăstirea Neamțului... făcuse un clopot mare la acea mănăstire, cu cheltuiala lui, și avea dragoste să-l tragă singur la sărbători mari; pentru aceea îi și zicea Clopotarul. CREANGĂ, P. 106. DLRLC
- Plătește la clopotari, Să tragă clopote mari. SEVASTOS, C. 70. DLRLC
-
-
etimologie:
- Clopot + sufix -ar. DEX '98 DEX '09