CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage clopotul (1); a suna din clopoțel (1). – Din clopot.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

clopoțí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. clopoțésc, imperf. 3 sg. clopoțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. clopoțeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

clopoți, clopoțesc I v. t. (d. bărbați) a face curte unei femei. II v. r. (la pers. a III-a sg.) a suna (de recreație etc.).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink