4 definiții pentru clonțat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clonțat, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. P. 38 / Pl: ~ați, ~e / E: clonț + -at] (Pop) 1 Cu dinți mari (și rari). 2 (Fig) Certăreț.

CLONȚAT, -Ă, clonțați, -te, adj. (Despre oameni, rar) Cu dinți mari și rari; cu gura ascuțită (ca un clonț). ◊ (Substantivat) El zărea, mări, vedea O clonțată ce rîdea, O clonțată-nveninată, Cu pielea pe trup uscată. ALECSANDRI, P. P. 38.

CLONȚAT, -Ă, clonțați, -te, adj. (Despre oameni) Cu dinții mari și rari; cu gura ascuțită (ca un clonț). ♦ (Substantivat, f.) Cloanță (1). – Din clonț + suf. -at.

clonțát, -ă adj. Cu clonț. Fig. Obraznic la vorbă. S. f. Babă rea căreĭa nu ĭ-a maĭ rămas de cît un dinte. – Și clonțos, -oasă.

Intrare: clonțat
clonțat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clonțat
  • clonțatul
  • clonțatu‑
  • clonța
  • clonțata
plural
  • clonțați
  • clonțații
  • clonțate
  • clonțatele
genitiv-dativ singular
  • clonțat
  • clonțatului
  • clonțate
  • clonțatei
plural
  • clonțați
  • clonțaților
  • clonțate
  • clonțatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clonțat, clonțaadjectiv

  • 1. rar (Despre oameni) Cu dinți mari și rari; cu gura ascuțită (ca un clonț). DLRLC
etimologie:
  • clonț + sufix -at. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.