2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLONCĂNIT s. n. Faptul de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. – V. cloncăni.
CLONCĂNIT s. n. Faptul de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. – V. cloncăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
cloncănit sn [At: PAMFILE, J. I, 305 / Pl: ~uri / E: cloncăni] 1 Scoatere de sunete caracteristice unor păsări. 2 Sunet caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. 3 Producere de zgomote în apă cu cloncul1 (2). 4 Zgomot produs în apă de clonc1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLONCĂNIT s. n. Cloncănire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLONCĂNIT ~uri n. Sunet caracteristic scos de cloșcă. /v. a cloncăni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cloncănít n., pl. urĭ. Strigătu cloșteĭ și al corbuluĭ: s’auzea un cloncănit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLONCĂNI, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: cloncăne] – Clonc + suf. -ăni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLONCĂNI, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: cloncăne] – Clonc + suf. -ăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
cloncăni vi [At: ODOBESCU, S. I, 233 / Pzi: cloncăn, ~nesc / E: clonc1 + -ăni] 1 (D. unele păsări, mai ales d. cloști) A scoate sunete caracteristice Si: a cloncăi, (înv) a clongni. 2 A face zgomote în apă cu cloncul1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLONCĂI vb. IV v. cloncăni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLONCĂNI, cloncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre cloști, ciori sau corbi) A scoate strigătul «clone» caracteristic cloștii sau (mai rar) corbului. Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc-clonc! SADOVEANU, O. I 311. Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuînd, cu totul și cu totul de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92. Corbe, ce mă tot păzești, Și la cap îmi cloncănești? ȘEZ. IV 219. – Variantă: cloncăi (CONTEMPORANUL, III 261, BIBICESCU, P. P. 152) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A CLONCĂNI ~ește intranz. (despre cloști) A scoate sunete scurte și repetate; a face „clonc-clonc”. /clonc + suf. ~ăni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cloncănì v. 1. a cânta, vorbind de cloșcă; 2. fam. a cârăi, a flecari; 3. Tr. a croncăni.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cloncănésc v. intr. (d. clonc 2 și clocesc, rudă cu vsl. klokati, rus. kloktátĭ, klohtátĭ, dan. klunke, a cloncăni. Bern. 1, 298 și 521). A face clonc-clonc, ca cloșca și ca cloncanu. Fig. Iron. A tot protesta, a tot critica. V. croncănesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cloncănit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cloncănit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cloncănit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cloncăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. cloncăne/cloncănește, 3 pl. cloncăne/cloncănesc, imperf. 3 sg. cloncănea; conj. prez. 3 să cloncăne/să cloncănească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!cloncăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. cloncăne/cloncănește, imperf. 3 sg. cloncănea; conj. prez. 3 să cloncăne/să cloncănească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cloncăni vb., ind. prez. 3 sg. cloncănește / cloncăne, imperf. 3 sg. cloncănea; conj. prez. 3 sg. și pl. cloncănească / cloncăne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLONCĂNIT s. cloncănire, (reg.) cloncăt. (~ul găinii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLONCĂNIT s. cloncănire, (reg.) cloncăt. (~ găinii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
cloncănit s. n. sg. denunț.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cloncăni, cloncănesc v. t. a denunța.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V334) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
cloncănitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cloncănire cloncăt
etimologie:
- cloncăni DEX '98 DEX '09
cloncăni / cloncăniverb
- 1. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cloncăi
- Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc-clonc! SADOVEANU, O. I 311. DLRLC
- Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuind, cu totul și cu totul de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92. DLRLC
- Corbe, ce mă tot păzești, Și la cap îmi cloncănești? ȘEZ. IV 219. DLRLC
-
etimologie:
- Clonc + sufix -ăni. DEX '98 DEX '09