3 definiții pentru cloncănitură
Explicative DEX
CLONCĂNIT'URĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a cloncăni ¶ 2 Strigătul cloștelor cînd vor să clocească.
CRONCĂ(N)ITURĂ, CLONCĂ(N)ITURĂ (pl. -turi) sf. = CRONCĂ(N)'IT: se auzeau cîteodată croncăniturile aspre ale cioarelor (SAD.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Etimologice
CLONCĂNITURĂ, cloncănituri, s. f. Cloncăneală. (cloncăni + suf. -tură)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: cloncănitură
cloncănitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||