CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul cloștii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLONC interj. (se folosește pentru a reda sunetul caracteristic produs de cloșcă). /Onomat.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLÓNC1 interj. Cuvânt care imită strigătul cloștii. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
Zavaidoc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLONC2, cloncuri, s. n. Instrument cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care sperie peștele, mai ales somnul, și îl gonește către plase sau cârlige.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
Zavaidoc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLONC, (1) interj., (2) clóncuri, s. n. ~ (cf. cloc)
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
clonc s. n., pl. clóncuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
clonc (-clonc) interj.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
1) clonc n., pl. urĭ (d. clonc 2). Dun. Un băț scurt cu care pescariĭ izbesc apa producînd sunetu clonc ca să atragă somnu. Sunetu clonc: cloncu lișițelor care bat apa cu labele lor (Sadov. VR. 1928, 7-8, 9).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
2) clonc, interj. care arată strigătu cloșteĭ și al corbuluĭ. V. cronc.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink