CLONȚÓS, -OÁSĂ, clonțoși, -oase, adj. (Pop.; despre păsări) Care are ciocul, pliscul mare. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) Certăreț, arțăgos. – Clonț + suf. -os.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLONȚÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre păsări) Care are clanț mare; cu clanțul mare. 2) fig. (despre oameni) Care este ascuțit la limbă; rău de gură; certăreț; arțăgos. /clonț + suf. ~os
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLONȚÓS adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clonțós adj. m., pl. clonțóși; f. sg. clonțoásă, pl. clonțoáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clonțát, -ă adj. Cu clonț. Fig. Obraznic la vorbă. S. f. Babă rea căreĭa nu ĭ-a maĭ rămas de cît un dinte. – Și clonțos, -oasă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink