opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLOCOTIȘ1, clocotiși, s. m. Arbust înalt, cu numeroase ramificații, cu frunze compuse, cu flori albe, grupate în inflorescențe scurte (Staphylea pinnata). – Clocot[ici] + suf. -iș.

CLOCOTIȘ2, clocotișuri, s. n. (Rar) Clocot (1). ♦ Val de apă. – Clocot + suf. -iș.

CLOCOTIȘ2, clocotișuri, s. n. (Rar) Clocot (1). ♦ Val de apă. – Clocot + suf. -iș.

clocotiș2 av [At: DDRF / E: clocot + -iș] (Înv) 1 În clocote. 2 (Fig) Cu vuiet. 3 (Fig) De-a valma.

clocotiș1 sn [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / Pl: ~uri / E: clocot + -iș] (Înv) 1 Clocot. 2 Val.

clocotiș3 sm [At: H: III, 116 / Pl: ~i / E: clocot(ici) + -iș] (Bot; reg) 1 Arbust din familia stafilaceelor, cu frunze compuse, flori alburii grupate în inflorescențe scurte și fructul o capsulă (Staphylea pinnata) Si: clocotici2 (8). 2-4 Clocotici2 (2-4). 5 Trei-frați-pătați (Viola arvensis).

CLOCOTIȘ1 s. m. Arbust cu numeroase ramificații, cu frunze compuse, cu flori albe, grupate în inflorescențe scurte (Staphylea pinnata). – Clocot[ici] + suf. -iș.

CLOCOTIȘ s. n. (Rar) Clocot. Din clocotișul lor [al măgurilor] se înalță, la dreapta, mîndrul Barnar. VLAHUȚĂ, O. A. 417.

CLOCOTIȘ1 m. Arbust din familia stafiloceelor având numeroase ramificații, frunze compuse și flori albe, ale cărui semințe conțin ulei. /clocot + suf. ~iș

CLOCOTIȘ2 n. v. CLOCOT. /clocot + suf. ~iș

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clocotiș3 (rar) adv.

clocotiș2 (clocot) (rar) s. n., pl. clocotișuri

clocotiș1 (arbust) s. m., pl. clocotiși

!clocotiș1 (arbust) s. m., pl. clocotiși

clocotiș2 (clocot) (rar) s. n., pl. clocotișuri

clocotiș (clocot) s. n., pl. clocotișuri

clocotiș (bot.) s. m.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLOCOTIȘ s. v. clocotici.

CLOCOTIȘ s. (BOT.; Staphylea pinnata) clocotici, (reg.) locotiță, nucușoară, coaiele-popii (pl.).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clocotiș, clocotișuri, s.n. – (înv.) Clocot, fierbere: „A mea ziță-i grâu ales, / A ta ziță-i de ovăz / Mestecată-(n) clocotiș” (Papahagi, 1925: 167; Breb). – Din clocot (< sl. klokotǔ) + suf. -iș (DEX, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CLOCOTÍȘ (< clocotici) s. n. Arbust înalt pînă al 5 m, cu ramificații bogate și inflorescențe scurte, cu flori albe, cultivat în perdele de protecție sau cu scop decorativ (Staphylea pinnata).

STAPHYLEA L., STAFILEA, CLOCOTIȘ, fam. Staphyleaceae. Gen originar din emisfera nordică, 12 specii, arbuști cu frunze caduce, lujeri cu scoarță netedă, dungată. Frunze opuse, imparipenat-compuse, 3-7 foliole serate. Flori pe tip 5, campanulate, complete, dispuse în panicule sau raceme pendente, terminale sau în axa frunzei, albe sau roșietice. Fruct, capsulă cu semințe sferice, maro-lucioase, tari.

Intrare: clocotiș (bot.)
clocotiș2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clocotiș
  • clocotișul
  • clocotișu‑
plural
  • clocotiși
  • clocotișii
genitiv-dativ singular
  • clocotiș
  • clocotișului
plural
  • clocotiși
  • clocotișilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: clocotiș (clocot)
clocotiș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clocotiș
  • clocotișul
  • clocotișu‑
plural
  • clocotișuri
  • clocotișurile
genitiv-dativ singular
  • clocotiș
  • clocotișului
plural
  • clocotișuri
  • clocotișurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clocotiș, clocotișisubstantiv masculin

etimologie:
  • Clocot[ici] + sufix -iș. DEX '09

clocotiș, clocotișurisubstantiv neutru

  • 1. rar Clocot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clocot
    • format_quote Din clocotișul lor [al măgurilor] se înalță, la dreapta, mîndrul Barnar. VLAHUȚĂ, O. A. 417. DLRLC
    • 1.1. Val de apă. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Clocot + sufix -iș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.