CLOÁȚĂ, cloáțe, s. f. 1. Cloșcă (1). 2. (Art.) Cloșca-cu-pui, Găinușa, Pleiadele. 3. (Arg.) Târfă. 4. (Arg.) Amantă. (prob. creație spontană având la bază, pe de o parte, onomatop. cloc, cf. clocă și, pe de alta, clonț și clonță; Dicț. Acad. Rom. propune punerea în relație cu sb. klocati = a striga)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

DE-A CLOÁȚA s. v. cloșca, gaia.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink