2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
❍ CLOȚ (pl. -țuri) sn. 1 Olten. 🏠 = ALIC 2 (CIAUȘ). ¶ 2 Olten. (VÎRC.) Bucată de lemn ¶ 3 Trans. Prăjină de brad (PȘC.) [germ. Klotz].
2) cloț, cloáță adj. (d. cloț 1). Munt. Prun cloț, corcoduș, prună cloață, corcodușă. – Și cloțuș, -ă.[1]
- În „Scriban” (original), greșeală de tipar: clotuș. — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
+cloț1 (reg.) adj. m. (prun ~), pl. cloți; f. cloață (prună ~), pl. cloațe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Etimologice
CLOAȚĂ, cloațe, s. f. 1. Cloșcă (1). 2. (Art.) Cloșca-cu-pui, Găinușa, Pleiadele. 3. (Arg.) Tîrfă. 4. (Arg.) Amantă. (prob. creație spontană avînd la bază, pe de o parte, onomatop. cloc, cf. clocă și, pe de alta, clonț și clonță; Dicț. Acad. Rom. propune punerea în relație cu sb. klocati = a striga)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Sinonime
DE-A CLOAȚA s. v. cloșca, gaia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
de-a cloața s. v. CLOȘCA. GAIA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: cloață
cloață substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: cloț (adj.)
cloț2 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A28) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)