CLOȘ, cloșuri, s. n. Croială largă, în formă de clopot, cu falduri ori evazată, cu firele țesăturii așezate oblic. ◊ (Adjectival) Rochie cloș. – Din fr. cloche.^[1]

cloș [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: fr cloche] 1 sn (Îvr) Canaf. 2 sn (Rar) Clop. 3-4 sn, a (Croială) largă, în formă de clopot, cu firele țesăturii așezate oblic.

CLOȘ, cloșuri, s. n. Croială largă, în formă de clopot, cu falduri ori evazată, cu firele țesăturii așezate oblic. ◊ (Adjectival) Rochie cloș. – Din fr. cloche.

CLOȘ s. n. (În expr.) Fustă cloș = fustă largă (și cu falduri) în partea de jos.

CLOȘ s. n. (În expr.) Croială cloș = tip de croială largă (și cu falduri), cu firele țesăturii așezate oblic. Fustă (sau rochie, mînecă etc.) cloș = fustă (sau rochie etc.) confecționată cu croiala cloș. – Fr. cloche.

CLOȘ s.n. Croială cloș = tip de croială largă (și cu falduri), cu firele țesăturii așezate oblic; fustă cloș = fustă largă în partea de jos (și cu falduri). [< fr. cloche – clopot].

CLOȘ adj. (despre croială, rochii, mâneci) larg și cu falduri, în formă de clopot. (< fr. cloche)

CLOȘ ~uri n. 1) și adjectival Croială specială a hainelor în formă de clopot, cu falduri sau evazată. Fustă ~. Pantaloni ~. 2) Haină croită în acest fel. /<fr. cloche

cloș¹ adj. invar. (fuste ~)

cloș² s. n., pl. cloșuri

cloș¹ adj. invar.

cloș², s. n., pl. cloșuri

cloș s. n., pl. cloșuri

cloș (cloșuri), s. n. – Ciucure, franj. Fr. cloche „clopot” (sec. XVIII). Nu este înv., cum presupune DAR; continuă să fie folosit ca termen de croitorie.

cloș, cloșuri, s.n. (înv.) ciucure, canaf.