opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLIȘARE, clișări, s. f. (Rar) Faptul de a clișa. – V. clișa.

CLIȘARE, clișări, s. f. (Rar) Faptul de a clișa. – V. clișa.

clișare sf [At: DN3 / Pl: ~șări / E: clișa] Executare a unui clișeu (1).

CLIȘARE s.f. Acțiunea de a clișa; clișaj. [< clișa].

CLIȘA, clișez, vb. I. Tranz. (Rar) A executa un clișeu (1) în vederea reproducerii lui tipografice. – Din fr. clicher.

CLIȘA, clișez, vb. I. Tranz. (Rar) A executa un clișeu (1) în vederea reproducerii lui tipografice. – Din fr. clicher.

clișa vt [At: DN2 / Pzi: ~șez / E: fr clicher] (Rar) A executa un clișeu (1) în vederea reproducerii lui tipografice.

CLIȘA vb. I. intr. A face un clișeu pentru stereotipie. [P.i. -șez, 3,6 -șează, ger. -șînd. / < fr. clicher].

CLIȘA vb. intr. a face un clișeu pentru stereotipie. (< fr. clicher)

clișà v. a face un clișeu, turnând plumb și antimoniu într’o întipărire luată de pe o pagină compusă în caractere mobile, ceea ce dă o planșa cu acelaș relief ca însăși literele.

*clișéz v. tr. (fr. clicher). Stereotipez, întipăresc într’un metal topit o pagină compusă din litere mobile ca să nu maĭ am nevoĭe să maĭ culeg acea pagină vre-odată.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clișare s. f., g.-d. art. clișării; pl. clișări

clișare s. f., g.-d. art. clișării; pl. clișări

clișare s. f., g.-d. art. clișării; pl. clișări

clișa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. clișez, 3 clișează, 1 pl. clișăm; conj. prez. 1 sg. să clișez, 3 să clișeze; ger. clișând

clișa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 clișează, 1 pl. clișăm; conj. prez. 3 să clișeze; ger. clișând

clișa vb., ind. prez. 1 sg. clișez, 3 sg. și pl. clișează, 1 pl. clișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. clișeze; ger. clișând

Intrare: clișare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clișare
  • clișarea
plural
  • clișări
  • clișările
genitiv-dativ singular
  • clișări
  • clișării
plural
  • clișări
  • clișărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: clișa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clișa
  • clișare
  • clișat
  • clișatu‑
  • clișând
  • clișându‑
 singular plural
  • clișează
  • clișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clișez
 (să)
  • clișez
  • clișam
  • clișai
  • clișasem
a II-a (tu)
  • clișezi
 (să)
  • clișezi
  • clișai
  • clișași
  • clișaseși
a III-a (el, ea)
  • clișează
 (să)
  • clișeze
  • clișa
  • clișă
  • clișase
plural I (noi)
  • clișăm
 (să)
  • clișăm
  • clișam
  • clișarăm
  • clișaserăm
  • clișasem
a II-a (voi)
  • clișați
 (să)
  • clișați
  • clișați
  • clișarăți
  • clișaserăți
  • clișaseți
a III-a (ei, ele)
  • clișează
 (să)
  • clișeze
  • clișau
  • clișară
  • clișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clișare, clișărisubstantiv feminin

  • 1. rar Faptul de a clișa. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: clișaj
etimologie:
  • vezi clișa DEX '09 DEX '98 DN

clișa, clișezverb

  • 1. rar A executa un clișeu în vederea reproducerii lui tipografice. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.