CLIVÁRE, clivări, s. f. Acțiunea de a cliva și rezultatul ei; clivaj. – V. cliva.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIVÁRE s.f. Acțiunea de a cliva și rezultatul ei; clivaj. [< cliva].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIVÁRE s. v. clivaj.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cliváre s. f., g.-d. art. clivării; pl. clivări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIVÁ, pers. 3 clivează, vb. I. Intranz. (Despre minerale, roci, cristale) A se desface în plăci sau în lame cu suprafețe plane. – Din fr. cliver.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIVÁ vb. I. intr. (Despre cristale) A se despica, a se desface în lame. [< fr. cliver, cf. ol. kliven – a despica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIVÁ vb. intr. (despre minerale, roci, cristale) a se desface în plăci, în lame. (< fr. cliver)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

clivá vb., ind. prez. 3 sg. cliveáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*clivéz v. tr. (fr. cliver, d. engl. to cleave, germ. klieben, a despica). Min. Despic un cristal al unuĭ mineral în direcțiunea naturală a straturilor luĭ, fără a-l tăĭa orĭ sfărăma [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink