cliúci (-i), s. n. – 1. Cheie. – 2. Tîmplă. Sl. ključĭ (DAR). Cuvînt vechi (sec. XVI), care se mai folosește doar în Maram., cu sensul de „cîrlig”. Cf. clucer.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink