cliuc sn [At: I. IONESCU, M. 382 / V: cluc / A: ? / Pl: ~uri / E: srb kljuk] 1 (Reg) Boască. 2 (Fig; îlav) ~ de oboseală Foarte obosit. 3 (Îf cluc) Must amestecat cu struguri. 4 Tescovină.

❍ CLIUC sbst. Băn. Poame (prune, struguri, etc.) strivite din care s’a scos mustul [srb. klijuk].

cliuc, cliucuri, s.n. (reg.) resturile strugurilor după tescuirea și scurgerea mustului; groșală, logor, huști, prăștină, boștină, tescovină, borhot, hoaspă, hostoape, hostopină, bozorină, boroghină, boașcă, comină.