2 definiții pentru clitic
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+clitic1 adj. m. (+ s. n.: pronume); f. clitică (formă ~), pl. clitice
+clitic2 s. n., pl. clitice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: clitic
clitic1 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
clitic2 (adj.) adjectiv neutru
| adjectiv neutru (AN2) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
clitică adjectiv feminin
| adjectiv feminin (AF4) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)