clironoámă s. f., g.-d. art. clironoámei; pl. clironoáme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIRONÓM, -OÁMĂ, clironomi, -oame, s. m. și f. (Înv.) Moștenitor (al unui bun, al unui drept). – Din ngr. klironómos.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIRONÓM ~i m. înv. Persoană care deține o clironomie. /<ngr. klironómos
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIRONÓM s. v. moștenitor, succesor, urmaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clironóm (clironómi), s. m. – Moștenitor. – Mr. clironom. Ngr. ϰληρονόμος (Gáldi). – Der. clironoamă, s. f. (moștenitoare); clironomie, s. f. (moștenire; drept ereditar); clironomisi, vb. (a moșteni). Sînt cuvinte înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

clironóm s. m., pl. clironómi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clironóm, -oámă s. (ngr. klironómos). Mold. Sec. 18-19. Moștenitor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink