opțiuni
  • info
3 intrări
35 de definiții

Explicative DEX

CLIPOTIT s. n. v. clipocit.

CLIPOTIT s. n. v. clipocit.

CLIPOTIT s. n. v. clipocit.

clipotit1 sn vz clipocit1

clipotit2 sn vz clipocit2

CLIPOTIT s. n. V. clipocit.

CLIPOCI1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipoti vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOCI1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipoti vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOCIT s. n. Clipoceală1. [Var.: (reg.) clipotit s. n.] – V. clipoci1.

CLIPOCIT s. n. Clipoceală1. [Var.: (reg.) clipotit s. n.] – V. clipoci1.

CLIPOTI vb. IV v. clipoci1.

CLIPOTI vb. IV v. clipoci1.

clăpăci [At: CAMIL PETRESCU, V. 53 / Pzi: ~ăcesc / E: clipoci + bălăci] 1 vi A se mișca prin apă sau noroi, făcând un zgomot specific Cf bălăci. 2 vr (Reg) A se buimăci.

clăpoci v vz clipoci

clipoci1 vi [At: C. PETRESCU, S. 141 / V: ~oti / Pzi: ~ocesc / E: fo] 1 (D. ape curgătoare) A susura. 2 (Imp) A mânui zgomotos un instrument.

clipoci2 vi [At: CREANGĂ, P. 257 / V: (Trs) ~osi, ~oti2 / Pzi: ~ocesc / E: bg клепач] (Îrg) 1 (D. oameni) A moțăi. 2 (D. lumină) A varia ca intensitate.

clipocit1 sf[1] [At: DA / V: ~otit / Pl: ~uri / E: clipoci1] 1-2 Clipoceală1 (1-2).

  1. Încadrare morfologică greșită. — Ladislau Strifler

clipocit2 sf[1] [At: DA / V: ~otit / Pl: ~uri / E: clipoci2] 1-2 Clipocire2 (1-2).

  1. Încadrare morfologică greșită. — Ladislau Strifler

clipocit3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: clipoci2] (Îvr; d. lumânări) Care pâlpâie.

cliposi v vz clipoci2

clipoti2 v vz clipoci2

CLĂPĂCI vb. IV v. clipoci.

CLIPOCI2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153. Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, D. 328. Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88. – Variante cipoti (C. PETRESCU, S. 141, SADOVEANU, N. P. 182), clăpăci (CAMIL PETRESCU, V. 53) vb. IV.

CLIPOCIT s. n. Faptul de a clipoci1; susur, murmur. (Fig.) În șuierul supapelor, în clipocitul clapelor... străbate mărețul ecou. DEȘLIU, G. 45. Și-i plăcea liniștea în care nu se auzea decît clipocitul năhlapilor de pe lîngă mal. POPA, V. 180. – Variantă: clipotit (C. PETRESCU, S. 35) s. n.

CLIPOTI vb. IV v. clipoci2.

CLIPOCI2, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare ) A face un zgomot ușor ; a susura. [Var. : clipoti vb. IV]

CLIPOCIT s. n. Faptul de a clipoci2 ; susur. [Var. : clipotit s. n.]

A CLIPOCI2 pers. 3 ~ește intranz. (despre ape curgătoare) A produce un zgomot lin, continuu și plăcut; a murmura; a susura; a șopoti. /Onomat.

Ortografice DOOM

clipoci2 (a ~) (a susura) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească

clipocit s. n.

clipoci2 (a ~) (a susura) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească

clipoci1 (a ~) (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească

clipocit s. n.

clipoci (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 sg. și pl. clipocească

clipocit s. n.

Sinonime

CLIPOCI vb. a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.)

CLIPOCIT s. clipoceală, clipocire, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ al unei ape.)

CLIPOCI vb. a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.)

CLIPOCIT s. clipoceală, clipocire, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ al unei ape.)

Arhaisme și regionalisme

clipocí, clipocesc, v.i. 1. A clipi des (pentru a îndepărta somnul). 2. A moțăi. – Din clipi + suf. -oci (Scriban); cf. bg. klepač „pleoapă” (DEX).

Intrare: clipotit
clipotit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: clipoci (zgomot)
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clipoci
  • clipocire
  • clipocit
  • clipocitu‑
  • clipocind
  • clipocindu‑
 singular plural
  • clipocește
  • clipociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clipocesc
 (să)
  • clipocesc
  • clipoceam
  • clipocii
  • clipocisem
a II-a (tu)
  • clipocești
 (să)
  • clipocești
  • clipoceai
  • clipociși
  • clipociseși
a III-a (el, ea)
  • clipocește
 (să)
  • clipocească
  • clipocea
  • clipoci
  • clipocise
plural I (noi)
  • clipocim
 (să)
  • clipocim
  • clipoceam
  • clipocirăm
  • clipociserăm
  • clipocisem
a II-a (voi)
  • clipociți
 (să)
  • clipociți
  • clipoceați
  • clipocirăți
  • clipociserăți
  • clipociseți
a III-a (ei, ele)
  • clipocesc
 (să)
  • clipocească
  • clipoceau
  • clipociră
  • clipociseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clipoti
  • clipotire
  • clipotit
  • clipotitu‑
  • clipotind
  • clipotindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • clipotește
 (să)
  • clipotească
  • clipotea
  • clipoti
  • clipotise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • clipotesc
 (să)
  • clipotească
  • clipoteau
  • clipotiră
  • clipotiseră
cliposi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
clăpoci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V406)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăpăci
  • clăpăcire
  • clăpăcit
  • clăpăcitu‑
  • clăpăcind
  • clăpăcindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • clăpăcește
 (să)
  • clăpăcească
  • clăpăcea
  • clăpăci
  • clăpăcise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • clăpăcesc
 (să)
  • clăpăcească
  • clăpăceau
  • clăpăciră
  • clăpăciseră
Intrare: clipocit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clipocit
  • clipocitul
  • clipocitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • clipocit
  • clipocitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clipotit
  • clipotitul
  • clipotitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • clipotit
  • clipotitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clipocitsubstantiv neutru

etimologie:

clipoci, clipocescverb

  • 1. unipersonal (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor, lin, continuu și plăcut. DLRLC DEX '09 NODEX
    sinonime: murmura susura șopoti
    • format_quote Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153. DLRLC
    • format_quote Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, D. 328. DLRLC
    • format_quote Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.