clipocit² sf^[1] [At: DA / V: ~otit / Pl: ~uri / E: clipoci²] 1-2 Clipocire² (1-2).

clipocit¹ sf^[1] [At: DA / V: ~otit / Pl: ~uri / E: clipoci¹] 1-2 Clipoceală¹ (1-2).

clipocit³, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: clipoci²] (Îvr; d. lumânări) Care pâlpâie.

CLIPOCIT s. n. Faptul de a clipoci¹; susur, murmur. (Fig.) În șuierul supapelor, în clipocitul clapelor... străbate mărețul ecou. DEȘLIU, G. 45. Și-i plăcea liniștea în care nu se auzea decît clipocitul năhlapilor de pe lîngă mal. POPA, V. 180. – Variantă: clipotit (C. PETRESCU, S. 35) s. n.

clăpăci [At: CAMIL PETRESCU, V. 53 / Pzi: ~ăcesc / E: clipoci + bălăci] 1 vi A se mișca prin apă sau noroi, făcând un zgomot specific Cf bălăci. 2 vr (Reg) A se buimăci.

clăpoci v vz clipoci

clipoci¹ vi [At: C. PETRESCU, S. 141 / V: ~oti / Pzi: ~ocesc / E: fo] 1 (D. ape curgătoare) A susura. 2 (Imp) A mânui zgomotos un instrument.

clipoci² vi [At: CREANGĂ, P. 257 / V: (Trs) ~osi, ~oti² / Pzi: ~ocesc / E: bg клепач] (Îrg) 1 (D. oameni) A moțăi. 2 (D. lumină) A varia ca intensitate.

cliposi v vz clipoci²

clipoti¹ v vz clipoci¹

clipoti² v vz clipoci²

clipotit² sn vz clipocit²

clipotit¹ sn vz clipocit¹

CLĂPĂCI vb. IV v. clipoci.

CLIPOCI², clipocesc, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153. Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, 328. Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. C. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88. – Variante cipoti (C. PETRESCU, S. 141, SADOVEANU, N. P. 182), clăpăci (CAMIL PETRESCU, V. 53) vb. IV.

CLIPOCI¹, clipocesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A mișca mereu pleoapele, pentru a îndepărta somnul; a moțăi de somn. Cîte nopți vegheat-au, cît au clipocit. Știu ei singuri numai. CONTEMPORANUL, III 629. Cum au clipocit, au slăbit căpăstrul din mînă. SBIERA, P. ◊ 60. Fig. Este curent puțin la uzină, astfel că luminile clipocesc pe străzile din centru. PAS, Z. IV 64. ◊ (Poetic) Stele-n cer au clipocit, Dormi, copile, liniștit. DRAGOMIR, P. 54. Ziua clipocește prin bălțile cu stuh. LESNEA, I. 59. 2. A clipi. Ia lăsați, măi, zise Ochilă, clipocind mereu din gene, că luminarea-sa știe ce ne trebuie. CREANGĂ, P. 257.

CLIPOTI vb. IV v. clipoci².

A CLIPOCI¹ ~esc intranz. reg. 1) A clipi des din pleoape pentru a alunga somnul. 2) A ațipi repetat, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a moțăi; a picoti; a picura; a dormita; a piroti. /<bulg. klepaț

A CLIPOCI² pers. 3 ~ește intranz. (despre ape curgătoare) A produce un zgomot lin, continuu și plăcut; a murmura; a susura; a șopoti. /Onomat.

clipocì v. Mold. a adormi pe jumătate: clipocind mereu din gene CR.

clipocésc v. intr. (frct. d. clipesc). Nord. Clipesc mereŭ. Dormitez, pirotesc.

clipocit s. n.

clipocit s. n.

clipocit s. n.

clipoci¹ (a ~) (a clipi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocesc, 3 sg. clipocește, imperf. 1 clipoceam; conj. prez. 1 sg. să clipocesc, 3 să clipocească

clipoci² (a ~) (a susura) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească

clipoci² (a ~) (a susura) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească

clipoci¹ (a ~) (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească

clipoci (a clipi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 sg. și pl. clipocească

clipoci (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 sg. și pl. clipocească

CLIPOCIT s. clipoceală, clipocire, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ al unei ape.)

CLIPOCIT s. clipoceală, clipocire, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ al unei ape.)

CLIPOCI vb. v. ațipi, clipi, dormita, moțăi, picoti, piroti.

CLIPOCI vb. a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.)

CLIPOCI vb. a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.)

clipoci vb. v. AȚIPI. CLIPI. DORMITA. MOȚĂI. PICOTI. PIROTI.

clipoci, clipocesc, vb. intranz. – 1. A clipi des (pentru a îndepărta somnul). 2. A moțăi. – Din clipi + suf. -oci (Scriban); cf. bg. klepač „pleoapă” (DEX).