CLIN(O)-/ECLI- elem. „înclinație”. (< fr. clin/o/-, cf. gr. kline, pantă, pat)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÍNĂ, cline, s. f. (Pop.) Suprafață sau coastă înclinată; pantă. – Din it. china (după înclina).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÍNĂ s.f. (Rar) Povârniș, urcuș, teren înclinat. [< it. clina, lat. clino].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÍNĂ s. f. 1. suprafață de teren cu înclinație domoală. 2. (biol.) modificare gradată și continuă a frecvenței genotipurilor ori fenotipurilor într-o populație în funcție de schimbarea condițiilor de mediu. (< it. clina, lat. clino)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÍNĂ s. v. pantă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clínă (pantă) s. f., g.-d. art. clínei; pl. clíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*clínă f., pl. e (it. china, după in-clin). Povîrniș: urcarăm domol clina (Sadov. VR. 1907, 10, 68).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink