CLÍNIC, -Ă, clinici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Așezământ spitalicesc sau secție într-un spital în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 2. S. f. Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoștințelor teoretice și practice obținute prin observarea directă a bolnavilor. 3. Adj. Care aparține unei clinici (1), care se face într-o clinică, specific unei clinici. – Din fr. clinique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÍNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de clinică; propriu clinicii. /<fr. clinique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÍNIC, -Ă adj. Făcut în clinică, de clinică. [< fr. clinique, cf. gr. kline – pat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÍNIC, -Ă I. adj. făcut în clinică, la patul bolnavilor. II. s. f. (secție a unui) spital pentru cercetări științifice sau pentru învățământul practic al studenților. ◊ instituție medicală unde un anumit medic specialist acordă asistență sau tratament bolnavilor. (< fr. clinique, lat. clinicus, gr. klinikos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

clínic adj. m., pl. clínici; f. sg. clínică, pl. clínice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*clínic, -ă adj. (vgr. klinikós, d. kline, pat). Care se face la patu bolnavuluĭ: lecțiunĭ clinice. S. m. și f. Clinician, medic care studiază bolnaviĭ la patu lor, nu în cabinetu luĭ. S. f., pl. ĭ. Învățămîntu medicineĭ lîngă bolnav. Spital în care studențiĭ fac practica medicineĭ și chirurgiiĭ. Spital maĭ mic și numaĭ p. unele boale.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink