clinic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr clinique] 1-2 sf Așezământ spitalicesc (sau secție într-un spital) în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 3 sf Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor. 4 a Care aparține unei clinici(1). 5 a Specific unei clinici (1). 6 a Care provine dintr-o clinică (1).

CLINIC, -Ă, clinici, -e, adj. Făcut în cadrul clinicii; de clinică. Examen clinic. Tratament clinic.

CLINIC, -Ă adj. Făcut în clinică, de clinică. [< fr. clinique, cf. gr. kline – pat].

CLINIC, -Ă I. adj. făcut în clinică, la patul bolnavilor. II. s. f. (secție a unui) spital pentru cercetări științifice sau pentru învățământul practic al studenților. ◊ instituție medicală unde un anumit medic specialist acordă asistență sau tratament bolnavilor. (< fr. clinique, lat. clinicus, gr. klinikos)

CLINIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de clinică; propriu clinicii. /<fr. clinique

clinic a. ce ține de clinică: învățământ clinic.

*clínic, -ă adj. (vgr. klinikós, d. kline, pat). Care se face la patu bolnavuluĭ: lecțiunĭ clinice. S. m. și f. Clinician, medic care studiază bolnaviĭ la patu lor, nu în cabinetu luĭ. S. f., pl. ĭ. Învățămîntu medicineĭ lîngă bolnav. Spital în care studențiĭ fac practica medicineĭ și chirurgiiĭ. Spital maĭ mic și numaĭ p. unele boale.

+clinic² adv.

clinic¹ adj. m., pl. clinici; f. clinică, pl. clinice

clinic adj. m., pl. clinici; f. clinică, pl. clinice

clinic adj. m., pl. clinici; f. sg. clinică, pl. clinice

-CLINIC „înclinat, oblic”. ◊ gr. klinikos „de pat” > fr. -clinique, engl. -clinic > rom. -clinic.