Definiția cu ID-ul 439676:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
clinchet (clinchete), s. n. – Sunet produs de clopoței. Creație expresivă, cf. germ. klingen, fr. cliqueter. – Der. clincheta, vb. (a suna), formație modernă, care nu apare încă în dicționare (cf. Arghezi: în vocea lui clinchetă zale; clinchenit, s. n. (zornăit), formație de asemenea modernă, datorată unei confuzii cu zăngănit (cf. Cezar Petrescu: un clinchenit de lanț).