CLIMAT, climate, s. n. 1. Climă (1). 2. Fig. Atmosferă socială, politică, morală; ambianță. – Din fr. climat.

climat [At: CANTEMIR, HR. 11 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr climat] 1 Climă (1). 2 Mediu social, politic, moral etc.

CLIMAT, climate, s. n. 1. Climă (1). 2. Fig. Mediu social, politic, moral etc.; ambianță. – Din fr. climat.

CLIMAT, climate, s. n. 1. Climă. Uriașa ei întindere [a Uniunii Sovietice] și diversitatea climatelor... și în primul rînd condițiile optime create în orînduirea socialistă pentru organizarea și dezvoltarea activității științifice au contribuit la propășirea meteorologiei în U.R.S.S. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 6/1. Un prieten al său... îl sfătui să facă o călătorie în Italia pentru schimbarea climatului. NEGRUZZI, S. II 154. 2. Fig. Ambianță, atmosferă morală. Eram căsătorit, aveam doi copii... cu alte cuvinte împrejurările și climatul sufletesc. din «O stea prin fereastra lui Manolaș». GALACTION, O. I 27.

CLIMAT s.n. 1. Climă. 2. (Fig.) Atmosferă socială, morală; ambianță. [< fr. climat, cf. gr. klima].

CLIMAT¹ s. n. 1. climă. 2. (fig.) atmosferă socială, morală; ambianță. (< fr. climat)

CLIMAT ~e n. 1) Totalitate a proceselor și fenomenelor meteorologice caracteristice unei regiuni geografice; climă. 2) fig. Ansamblu de circumstanțe morale sau materiale care înconjoară o persoană; ambianță; atmosferă; cadru; anturaj; mediu. /<fr. climat

*climát n., pl. urĭ, ca uscaturĭ, suhaturĭ (fr. climat. V. climă). Climă.

CLIMA- /CLIMAT(O)- /CLIMO- elem. „climă, climat”. (< fr. clima-, climat/o/-, climo-, cf. lat. clima, gr. klima, -atos)

CLIMAT²(O)- elem. clima-.

CLIMO- elem. clima-.

climat s. n., pl. climate

climat s. n., pl. climate

CLIMAT s. v. ambianță, anturaj, cadru, cerc, mediu, sferă, societate.

CLIMAT s. v. climă.

CLIMAT s. (MET.) aer, climă, vreme, (înv.) temperament, (Regiune cu ~ rece.)

climat s. v. AMBIANȚĂ. ANTURAJ. CADRU. CERC. MEDIU. SFERĂ. SOCIETATE.

CLIMA- „climă, climat, climatic”. ◊ gr. klima „latitudine, climat” > fr. clima-, engl. id., germ. klima- > rom. clima-. □ ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică simultană a variațiilor temperaturii și umidității dintr-un biotop dat; ~tip (v. -tip), s. n., ecotip format în condițiile climatice specifice habitatului său; ~top (v. -top), s. n., ansamblu omogen de factori și de condiții ecologice care alcătuiesc climatul unei comunități de viață.

CLIMATO- „climă, climat, climatic”. ◊ gr. klima, atos „latitudine, înclinație, climă” > fr. climato-, it. id., engl. id., germ. klimato- > rom. climato-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., descrierea climatelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică a principalelor date meteorologice pentru o anumită regiune geografică; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în climatologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a meteorologiei care studiază clima diferitelor regiuni ale globului terestru și influența ei asupra vieții animale și vegetale; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., studiul acțiunii patogene a climatului asupra organismului; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizarea factorilor climatici în scop terapeutic.

CLIMO- „climă, înclinație”. ◊ gr. klima „înclinație, climat” > fr. climo-, engl. id. > rom. climo-. □ ~nanie (v. -nanie), s. f., regresiune patologică spre vîrsta infantilă, în sensul preferinței obsesive pentru poziția culcată, pentru legănat și pentru căutarea sînului matern; ~stat (v. -stat), s. n., instrument așezat în exteriorul unei clădiri, care măsoară efectul termic al factorilor climatici.