3 intrări
22 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (3)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLIMA- /CLIMAT(O)- /CLIMO- elem. „climă, climat”. (< fr. clima-, climat/o/-, climo-, cf. lat. clima, gr. klima, -atos)
CLIMĂ, clime, s. f. 1. Totalitatea fenomenelor meteorologice (temperatură, vânturi, precipitații atmosferice) care caracterizează starea medie multianuală a unui loc; climat. 2. Regiune considerată sub raportul climei (1) specifice. – Din lat. clima, -atis, germ. Klima.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLIMĂ, clime, s. f. 1. Totalitatea fenomenelor meteorologice (temperatură, vânturi, precipitații atmosferice) care caracterizează starea medie multianuală a unui loc; climat. 2. Regiune considerată sub raportul climei (1) specifice. – Din lat. clima, -atis, germ. Klima.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
climă sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 144 / Pl: ~me / E: lat clima, -atis, ger Klima] 1 Totalitate a fenomenelor meteorologice (temperatură, precipitații atmosferice, vânt) ce caracterizează starea medie multianuală a unui loc Si: climat (1). 2 Regiune considerată sub raportul climei (1) specifice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLIMĂ, clime, s. f. 1. Totalitatea fenomenelor atmosferice caracteristice unui ținut, avînd ca factori principali temperatura, vîntul și ploaia. Climă caldă. Climă temperată. Climă continentală. ▭ Clima ta-i plăcută! Cerul e senin! Soarele tău, dulce! Tu răpești pe cale-i ori și ce străin Ce nu se mai duce! BOLINTINEANU, O. 23. Acest frumos oraș... poate să se sfădească cu toate orașele ce pînă acuma am numit... pentru clima lui cea dulce și potrivită. GOLESCU, Î. 123. 2. Țară, ținut, regiune sub raportul fenomenelor atmosferice caracteristice. Lucruri scumpe și plante din alte clime spînsurau și se tîrau din odaie în odaie. GALACTION, O. I 304. [Cocorii] vin... de prin clime înfocate. ALECSANDRI, P.. A. 119. Din loc în loc aș trece în climele străine, Unde sînt alte stele și ceruri mai senine, Dar iarăși m-aș întoarce cînd firea ar zîmbi. ALEXANDRESCU, P. 45.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLIMĂ s.f. 1. Totalitatea fenomenelor meteorologice care caracterizează starea medie a atmosferei unei regiuni; climat. 2. Ținut, regiune considerată sub raportul condițiilor atmosferice caracteristice. [Cf. it. clima, germ. Klima, gr. klima].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLIMAT2(O)- elem. clima-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CLIMĂ s. f. ansamblul fenomenelor și proceselor meteorologice care caracterizează starea medie a atmosferei unei regiuni; climat. (< lat. clima, germ. Klima)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CLIMO- elem. clima-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CLIMĂ ~e f. 1) Totalitate a proceselor și fenomenelor meteorologice caracteristice unei regiuni geografice; climat. ~ maritimă. 2) Regiune privită sub raportul condițiilor atmosferice caracteristice. [G.-D. climei] /<lat. clima, germ. Klima
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
climă f. 1. stare atmosferică proprie unei regiuni: caldă, rece, uscată, umedă; 2. țară, ținut, sub raportul temperaturei: a schimba clima.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*clímă f., pl. e (vgr. klima, klimatos, înclinațiune [a uneĭ regiunĭ față de soare], d. klino, înclin: fr. climat). Starea atmosferică obișnuită a uneĭ regiunĭ: clima Româniiĭ e aspră ĭarna. Regiune, ținut: a trăi în climele calde. V. plaĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
climă s. f., g.-d. art. climei; pl. clime
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
climă s. f., g.-d. art. climei; pl. clime
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
climă s. f., g.-d. art. climei; pl. clime
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
climă.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLIMĂ s. (MET.) 1. aer, climat, vreme, (înv.) temperament. (Regiune cu ~ caldă.) 2. climă locală v. microclimă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLIMĂ s. (MET.) aer, climat, vreme, (înv.) temperament. (Regiune cu ~ caldă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CLIMA- „climă, climat, climatic”. ◊ gr. klima „latitudine, climat” > fr. clima-, engl. id., germ. klima- > rom. clima-. □ ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică simultană a variațiilor temperaturii și umidității dintr-un biotop dat; ~tip (v. -tip), s. n., ecotip format în condițiile climatice specifice habitatului său; ~top (v. -top), s. n., ansamblu omogen de factori și de condiții ecologice care alcătuiesc climatul unei comunități de viață.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
CLIMATO- „climă, climat, climatic”. ◊ gr. klima, atos „latitudine, înclinație, climă” > fr. climato-, it. id., engl. id., germ. klimato- > rom. climato-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., descrierea climatelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică a principalelor date meteorologice pentru o anumită regiune geografică; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în climatologie; ~logie (v. -logie1), s. f., ramură a meteorologiei care studiază clima diferitelor regiuni ale globului terestru și influența ei asupra vieții animale și vegetale; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiul acțiunii patogene a climatului asupra organismului; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizarea factorilor climatici în scop terapeutic.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
CLIMO- „climă, înclinație”. ◊ gr. klima „înclinație, climat” > fr. climo-, engl. id. > rom. climo-. □ ~nanie (v. -nanie), s. f., regresiune patologică spre vîrsta infantilă, în sensul preferinței obsesive pentru poziția culcată, pentru legănat și pentru căutarea sînului matern; ~stat (v. -stat), s. n., instrument așezat în exteriorul unei clădiri, care măsoară efectul termic al factorilor climatici.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CLÍMĂ (< germ., lat.) s. f. Regim mediu multianual a proceselor și fenomenelor meteorologice (caracteristice unei anumite regiuni), determinat de radiația solară și de circulația generală a maselor de aer, care variază în raport cu cu poziția pe Pămînt, cu altitudinea absolută și cu configurația reliefului regiunii respective, avînd ca principale componente temperatura medie a aerului, nebulozitatea, precipitațiile atmosferice și vîntul; climat (1). În funcție de repartiția diferită pe glob a radiației solare, a uscatului și a apei, precum și a mișcărilor maselor de aer, se deosebesc: c. ecuatorială, cu temperaturi ridicate, mișcări ascendente ale maselor de aer, variații termice anuale mici și precipitații abundente; c. subecuatorială, cu două anotimpuri, din care unul secetos și altul ploios; c. tropicală, caldă, cu predominarea vînturilor alizee, cu importante variații termice diurne și ariditate accentuată; c. subtropicală, caldă, de tranziție între cea tropicală și cea temperată, cu două anotimpuri, dintre care unul este secetos, vara, și altul ploios, iarna; c. temperată, la latitudinile medii, cu patru anotimpuri distincte, cu strat de zăpadă iarna și cu predominarea vînturilor de vest; c. subpolară, cu iarnă aspră, vară rece și cantitate relativ redusă de precipitații; c. polară (arctică sau antarctică), cu două anotimpuri, temperaturi scăzute și precipitații puține. ◊ C. continentală = c. cu precipitații reduse cu variații mari, anuale și diurne, ale temperaturii aerului. ◊ C. maritimă = c. caracteristică oceanelor, mărilor și regiunilor continentale aflate sub influența directă a maselor de aer marin, umedă, cu variații termice anuale și diurne mici. ◊ C. montană = c. cu amplitudini termice medii anuale reduse și precipitații mai abundente decît în zonele coborîte din vecinătate. C. locală = topoclimă; microclimă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Clim, -a, -e v. Climent II 1, 3.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
climatoelement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere cu semnificația „climă, climat”. MDN '00
etimologie:
- clima-, climat(o)-, climo- MDN '00
climă, climesubstantiv feminin
- 1. Totalitatea fenomenelor meteorologice (temperatură, vânturi, precipitații atmosferice) care caracterizează starea medie multianuală a unui loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: climat
- Climă caldă. Climă temperată. Climă continentală. DLRLC
- Clima ta-i plăcută! Cerul e senin! Soarele tău, dulce! Tu răpești pe cale-i ori și ce străin Ce nu se mai duce! BOLINTINEANU, O. 23. DLRLC
- Acest frumos oraș... poate să se sfădească cu toate orașele ce pînă acuma am numit... pentru clima lui cea dulce și potrivită. GOLESCU, Î. 123. DLRLC
-
-
- Lucruri scumpe și plante din alte clime spînzurau și se tîrau din odaie în odaie. GALACTION, O. I 304. DLRLC
- [Cocorii] vin... de prin clime înfocate. ALECSANDRI, P.. A. 119. DLRLC
- Din loc în loc aș trece în climele străine, Unde sînt alte stele și ceruri mai senine, Dar iarăși m-aș întoarce cînd firea ar zîmbi. ALEXANDRESCU, P. 45. DLRLC
-
etimologie:
- clima, -atis DEX '09 DEX '98 DN
- Klima DEX '09 DEX '98 DN