CLIENTELÁR, -Ă, clientelari, -e, adj. Care aparține clienților (3), privitor la clienți. ◊ Relații (sau raporturi etc.) clientelare = relații existente între statul roman și unele populații străine, prin care acestea din urmă, fără a fi incluse în imperiu recunoșteau autoritatea Romei în schimbul protecției de care se bucurau din partea ei. [Pr.: cli-en-] – Din client.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIENTELÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de clientelă; propriu clientelei. [Sil. cli-en-] /clientelă + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIENTELÁR, -Ă adj. Relativ la clientelă (1) [în DN]; (p. ext.) referitor la raportul care exista între statul roman, ca patron, și populațiile străine care se recunoșteau dependente de autoritatea Romei. [< clientelă + -ar].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIENTELÁR, -Ă adj. relativ la clientelă (1); (p. ext.) referitor la raportul între statul roman, ca patron, și populațiile străine. (< clientelă + -ar)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

clientelár adj. m. (sil. cli-en-), pl. clientelári; f. sg. clienteláră, pl. clienteláre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*clientelár, -ă adj. (d. clientelă. Cp. cu tutelar). Care e în clientela altuĭa: stat clientelar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink