CLIENTÉLĂ, clientele, s. f. Totalitatea clienților, mulțime de clienți. [Pr.: cli-en-] – Din fr. clientèle, lat. clientela.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIENTÉLĂ ~e f. (colectiv de la client) 1) Totalitate a clienților. 2) Mulțime de clienți. [Sil. cli-en-] /<fr. clientele, lat. clientela
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIENTÉLĂ s.f. 1. Clienții unui patrician roman. 2. Clienții unui negustor, ai unei întreprinderi, ai unui local etc. ♦ Clienții unui avocat, ai unui medic etc. [< lat., it. clientela, cf. fr. clientèle].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIENTÉLĂ s. f. 1. clienții unui patrician roman. 2. clienții unui negustor, avocat, medic. ♦ ~ politică = simpatizanții, susținătorii unui politician, ai unui partid. (< fr. clientèle, lat. clientela)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIENTÉLĂ s. cumpărători (pl.), mușterii (pl.). (~ unui magazin.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clientélă s. f. (sil. cli-en-), g.-d. art. clientélei; pl. clientéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*clientélă f., pl. e (lat. clientela). Situațiunea de client: un stat în clientela altuĭ stat. Totalitatea clienților: un medic cu mare clientelă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink