CLICUI vb. (ȚR) A chiui. Norodul clicuia cu glas mare. BIBLIA (1688). Etimologie: clic + suf. -ui. Vezi și clic.
Sursa: DLRLV (1987) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

clicuí, clicuiésc, vb. IV (înv.) a striga; a râde cu clic, a chicoti, a jubila (de bucurie).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

clicuĭésc v. intr. (d. clic 1 saŭ vsl. klikati, kliknonti). Vechĭ. Strig, chiuĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink