CLICUI vb. (ȚR) A chiui. Norodul clicuia cu glas mare. BIBLIA (1688). Etimologie: clic + suf. -ui. Vezi și clic.
Sursa: DLRLV | Adăugată de dante | Greșeală de tipar | Permalink

clicuí, clicuiésc, vb. IV (înv.) a striga; a râde cu clic, a chicoti, a jubila (de bucurie).
Sursa: DAR | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink