CLIC interj. Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt. – Onomatopee. Cf. fr. clic.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de hai | Greșeală de tipar | Permalink

CLIC¹ interj. (se folosește pentru a imita un zgomot sec, scurt). /Onomat.
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CLIC s.n. (ȚR) Chiot de bucurie. Aud strigare dimineață și clic în amiazăzi. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. klikŭ. Vezi și clicui. Cf. haslă.
Sursa: DLRLV | Adăugată de dante | Greșeală de tipar | Permalink

clic² s.n. sg. (reg.) mămăligă sau pâine rea, neamestecată bine sau necoaptă, cleioasă și lipicioasă; clisă, clei, letin, terci.
Sursa: DAR | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

clic (clícuri), s. n. – (Înv.) Bucurie, plăcere; manifestare zgomotoasă de satisfacție. Sl. klikŭ „strigăt” (Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62); cf. bg. klik. Supraviețuiește în Banat și Olt. – Der. clicui, vb. (a striga de bucurie, a exulta).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

CLIC s. v. chicot, chicoteală, chicotire, chicotit, terci.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

clic interj.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

clic s. n., pl. clícuri
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink