opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clevetit2, ~ă a [At: PSALT. 140/36 / Pl: ~iți, ~e / E: cleveti] Calomniat2.

clevetit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cleveti] Cleveteală.

CLEVETI, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. – Din sl. klevetati.

CLEVETI, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. – Din sl. klevetati.

clevesti v vz cleveti

cleveti vt(a) [At: COD. VOR. 101/12 / V: ~viti, cliv~, cliviti, ~vesti / Pzi: ~tesc / E: vsl клеветати] (Pfm) 1 A calomnia. 2 (Imp; înv) A bombăni. 3 A bârfi.

cleviti v vz cleveti

cliveti v vz cleveti

cliviti v vz cleveti

CLEVETI, clevetesc, vb. IV. Tranz. A răspîndi calomnii despre cineva, a critica cu intenția de a prezenta pe cineva într-o lumină defavorabilă, a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bîrfi, a ponegri. Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire. EMINESCU, O. IV 222. Voi de ciudă, voi de ură Stați cobind acum sub șură, Clevetind cu pizmuire A porumbilor iubire. ALECSANDRI, P. I 207.

A CLEVETI ~esc tranz. (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a huli; a ponosi; a denigra; a defăima; a calomnia; a blama; a detracta; a bârfi. /<sl. klevetati

clevetì v. a calomnia, a defăima.

clevetésc v. tr. (vsl. sîrb. klevetati. V. clefetesc). Bîrfesc, calomniez, defaĭm.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cleveti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetesc, 3 sg. clevetește, imperf. 1 cleveteam; conj. prez. 1 sg. să clevetesc, 3 să clevetească

cleveti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetesc, imperf. 3 sg. clevetea; conj. prez. 3 să clevetească

cleveti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetesc, imperf. 3 sg. clevetea; conj. prez. 3 sg. și pl. clevetească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLEVETIT s. v. calomniere.

CLEVETIT s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, innegrire. (De ce te pleci la ~ lor?)

CLEVETI vb. v. calomnia.

CLEVETI vb. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstuî, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cleveti, clevetesc v. i. (pop.) a bârfi; a calomnia

Intrare: clevetit
clevetit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clevetit
  • clevetitul
  • clevetitu‑
  • clevetită
  • clevetita
plural
  • clevetiți
  • clevetiții
  • clevetite
  • clevetitele
genitiv-dativ singular
  • clevetit
  • clevetitului
  • clevetite
  • clevetitei
plural
  • clevetiți
  • clevetiților
  • clevetite
  • clevetitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: cleveti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cleveti
  • clevetire
  • clevetit
  • clevetitu‑
  • clevetind
  • clevetindu‑
 singular plural
  • clevetește
  • clevetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clevetesc
 (să)
  • clevetesc
  • cleveteam
  • clevetii
  • clevetisem
a II-a (tu)
  • clevetești
 (să)
  • clevetești
  • cleveteai
  • clevetiși
  • clevetiseși
a III-a (el, ea)
  • clevetește
 (să)
  • clevetească
  • clevetea
  • cleveti
  • clevetise
plural I (noi)
  • clevetim
 (să)
  • clevetim
  • cleveteam
  • clevetirăm
  • clevetiserăm
  • clevetisem
a II-a (voi)
  • clevetiți
 (să)
  • clevetiți
  • cleveteați
  • clevetirăți
  • clevetiserăți
  • clevetiseți
a III-a (ei, ele)
  • clevetesc
 (să)
  • clevetească
  • cleveteau
  • clevetiră
  • clevetiseră
clevesti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cliviti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cliveti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cleviti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cleveti, clevetescverb

  • 1. popular familiar Bârfi, calomnia, defăima, ponegri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bârfi calomnia defăima ponegri
    • format_quote Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire. EMINESCU, O. IV 222. DLRLC
    • format_quote Voi de ciudă, voi de ură Stați cobind acum sub șură, Clevetind cu pizmuire A porumbilor iubire. ALECSANDRI, P. I 207. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.