clevetit², ~ă a [At: PSALT. 140/36 / Pl: ~iți, ~e / E: cleveti] Calomniat².

clevetit¹ sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cleveti] Cleveteală.

clevesti v vz cleveti

cleveti vt(a) [At: COD. VOR. 101/12 / V: ~viti, cliv~, cliviti, ~vesti / Pzi: ~tesc / E: vsl клеветати] (Pfm) 1 A calomnia. 2 (Imp; înv) A bombăni. 3 A bârfi.

cleviti v vz cleveti

cliveti v vz cleveti

cliviti v vz cleveti

CLEVETI (-tesc) vb. tr. A calomnia, a defăima, a vorbi de rău: au început iarăși Țiganul să clevetească pe băiat înaintea împăratului (SB.) [clevetă].

CLEVETITOR I. adj. verb. CLEVETI. II. sm. Cel ce clevetește: îi sluji de scut apărător împotriva ~ilor originii sale (NEGR.).

CLEVETI, clevetesc, vb. IV. Tranz. A răspîndi calomnii despre cineva, a critica cu intenția de a prezenta pe cineva într-o lumină defavorabilă, a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bîrfi, a ponegri. Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire. EMINESCU, O. IV 222. Voi de ciudă, voi de ură Stați cobind acum sub șură, Clevetind cu pizmuire A porumbilor iubire. ALECSANDRI, P. I 207.

CLEVETI, clevetesc, vb. IV. Tranz. A răspîndi calomniile despre cineva, a vorbi de rÎu pe cineva; a ponegri, a bîrfi, a defăima. – Slav (v. sl. klevetati).

A CLEVETI ~esc tranz. (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a huli; a ponosi; a denigra; a defăima; a calomnia; a blama; a detracta; a bârfi. /<sl. klevetati

clevetì v. a calomnia, a defăima.

clevetésc v. tr. (vsl. sîrb. klevetati. V. clefetesc). Bîrfesc, calomniez, defaĭm.

cleveti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetesc, 3 sg. clevetește, imperf. 1 cleveteam; conj. prez. 1 sg. să clevetesc, 3 să clevetească

cleveti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetesc, imperf. 3 sg. clevetea; conj. prez. 3 să clevetească

cleveti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetesc, imperf. 3 sg. clevetea; conj. prez. 3 sg. și pl. clevetească

cleveti, clevetesc v. i. (pop.) a bârfi; a calomnia

CLEVETIT s. v. calomniere.

CLEVETIT s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, innegrire. (De ce te pleci la ~ lor?)

CLEVETI vb. v. calomnia.

CLEVETI vb. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)