2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLEVETIRE, clevetiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; defăimare, calomniere, ponegrire. – V. cleveti.
CLEVETIRE, clevetiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; defăimare, calomniere, ponegrire. – V. cleveti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
clevetire sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 348/34 / V: clefe~ / Pl: ~ri / E: cleveti] (Pfm) 1-2 Cleveteală (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEVETIRE, clevetiri, s. f. Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; bîrfire, ponegrire, calomniere. Bumbacul ce li astupă auzul îi ferește de curente, de clevetiri și de vorbe rele. ANGHEL, PR. 35. Îi venea... să plece la Cosma și să-i ceară iertare, numai ca satul să rămîie de rușine cu clevetirile sale. SLAVICI, N. I 115. Atunci ceilalți s-au vorbit între dînșii să deie jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225. – Variantă: clefetire (MACEDONSKI, O. II 224) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEVETI, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. – Din sl. klevetati.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLEVETI, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. – Din sl. klevetati.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
clevesti v vz cleveti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cleveti vt(a) [At: COD. VOR. 101/12 / V: ~viti, cliv~, cliviti, ~vesti / Pzi: ~tesc / E: vsl клеветати] (Pfm) 1 A calomnia. 2 (Imp; înv) A bombăni. 3 A bârfi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cleviti v vz cleveti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cliveti v vz cleveti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cliviti v vz cleveti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEFETIRE s. f. v. clevetire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEVETI, clevetesc, vb. IV. Tranz. A răspîndi calomnii despre cineva, a critica cu intenția de a prezenta pe cineva într-o lumină defavorabilă, a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bîrfi, a ponegri. Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire. EMINESCU, O. IV 222. Voi de ciudă, voi de ură Stați cobind acum sub șură, Clevetind cu pizmuire A porumbilor iubire. ALECSANDRI, P. I 207.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A CLEVETI ~esc tranz. (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a huli; a ponosi; a denigra; a defăima; a calomnia; a blama; a detracta; a bârfi. /<sl. klevetati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clevetì v. a calomnia, a defăima.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clevetésc v. tr. (vsl. sîrb. klevetati. V. clefetesc). Bîrfesc, calomniez, defaĭm.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clevetire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. clevetirii; pl. clevetiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clevetire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. clevetirii; pl. clevetiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clevetire s. f., g.-d. art. clevetirii; pl. clevetiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cleveti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetesc, 3 sg. clevetește, imperf. 1 cleveteam; conj. prez. 1 sg. să clevetesc, 3 să clevetească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cleveti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetesc, imperf. 3 sg. clevetea; conj. prez. 3 să clevetească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cleveti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetesc, imperf. 3 sg. clevetea; conj. prez. 3 sg. și pl. clevetească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLEVETIRE s. v. calomniere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLEVETIRE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, innegrire. (Nu te pleca la ~ lor!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLEVETI vb. v. calomnia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLEVETI vb. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstuî, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
cleveti, clevetesc v. i. (pop.) a bârfi; a calomnia
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
clevetire, clevetirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bârfire calomniere defăimare ponegrire
- Bumbacul ce li astupă auzul îi ferește de curente, de clevetiri și de vorbe rele. ANGHEL, PR. 35. DLRLC
- Îi venea... să plece la Cosma și să-i ceară iertare, numai ca satul să rămîie de rușine cu clevetirile sale. SLAVICI, N. I 115. DLRLC
- Atunci ceilalți s-au vorbit între dînșii să deie jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225. DLRLC
-
etimologie:
- cleveti DEX '98 DEX '09
cleveti, clevetescverb
- 1. Bârfi, calomnia, defăima, ponegri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire. EMINESCU, O. IV 222. DLRLC
- Voi de ciudă, voi de ură Stați cobind acum sub șură, Clevetind cu pizmuire A porumbilor iubire. ALECSANDRI, P. I 207. DLRLC
-
etimologie:
- klevetati DEX '98 DEX '09