9 definiții pentru cleveteală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLEVETEALĂ, cleveteli, s. f. (Pop. și fam.) Bârfeală, calomnie. – Cleveti + suf. -eală.
CLEVETEALĂ, cleveteli, s. f. (Pop. și fam.) Bârfeală, calomnie. – Cleveti + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
cleveteală sf [At: RETEGANUL, P. II, 28 / Pl: ~eli / E: cleveti + -eală] (Pfm) 1 Calomnie. 2 Bârfeală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEVETEALĂ, cleveteli, s. f. Clevetire, bîrfeală, calomnie. Împărăteasa avea să sufere destule, atît durerile de naștere... cît și clevetelile ce auzea că merg în urechile împăratului. RETEGANUL, P. II 28.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cleveteală (pop., fam.) s. f., g.-d. art. clevetelii; pl. cleveteli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cleveteală (pop., fam.) s. f., g.-d. art. clevetelii; pl. cleveteli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cleveteală s. f., g.-d. art. clevetelii; pl. cleveteli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLEVETEALĂ s. v. calomniere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLEVETEALĂ s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire (Nu te pleca la ~ lor!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
cleveteală, cleveteli s. f. (pop.) bârfă; calomnie
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cleveteală, clevetelisubstantiv feminin
- 1. Bârfeală, calomnie, calomniere, clevetire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bârfeală calomnie calomniere clevetire
- Împărăteasa avea să sufere destule, atît durerile de naștere... cît și clevetelile ce auzea că merg în urechile împăratului. RETEGANUL, P. II 28. DLRLC
-
etimologie:
- Cleveti + sufix -eală. DEX '98 DEX '09