CLERICALISM s. n. Atitudine a celor care susțin intervenția clerului în viața politică, socială și culturală a unei țări. – Din fr. cléricalisme.

clericalism sn [At: DA / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr cléricalisme] Curent politic ce consideră legitimă dominația bisericii și a clerului asupra vieții politice, sociale și culturale a unei țări.

CLERICALISM s. n. Curent politic care consideră legitimă dominația bisericii și a clerului asupra vieții politice, sociale și culturale a unei țări. – Din fr. cléricalisme.

CLERICALISM s. n. Curent politic reacționar care urmărește dominația sau mărirea influenței bisericii și a clerului asupra vieții politice și culturale a unei țări. Anatole France a sprijinit activ «universitățile populate», menite să combată influențele mistice pe care clericalismul le-a sădit în rîndurile clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 11/2.

CLERICALISM s.n. Curent politic reacționar care tinde la extinderea influenței și dominației bisericii asupra vieții sociale, politice și culturale a unei țări. [Cf. fr. cléricalisme].

CLERICALISM s. n. curent politic care consideră legitimă extinderea influenței și dominației bisericii asupra vieții sociale, politice și culturale. (< fr. cléricalisme)

CLERICALISM n. Curent politic care tinde să instaureze hegemonia bisericii și clerului în viața socială, politică și culturală a unei țări. /<fr. cléricalisme

clericalism n. partidul clerical, opiniunile clericale.

*clericalízm n., pl. e (d. clerical). Opiniunea celor care pretind să supună bisericiĭ catolice societatea civilă: a face clericalizm.

clericalism s. n.

clericalism s. n.

clericalism s. n.

clericalism.