CLEPTOMANIE, s. f. Impuls patologic de a fura obiecte fără urmărirea vreunui profit. – Din fr. cleptomanie.

cleptomanie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr cleptomanie] Manie caracterizată de impulsul de a fura, fără a urmări vreun folos material.

CLEPTOMANIE s. f. Manie caracteristică prin impulsul patologic de a-și însuși prin furt bunuri străine fără a avea nevoie de ele și fără a urmări vreun profit material. – Din fr. cleptomanie.

CLEPTOMANIE s. f. Obicei, manie de a fura bani sau obiecte mărunte, chiar fără a avea nevoie de ele.

CLEPTOMANIE s.f. Înclinație irezistibilă pentru furt (de bani, de obiecte etc.); impulsie morbidă, manie pentru furt. [Gen. -iei. / < fr. cleptomanie, cf. gr. klepto- – a fura, mania – manie].

CLEPTOMANIE s. f. impuls morbid irezistibil de a fura (bani, obiecte etc.). (<fr. cleptomanie)

CLEPTOMANIE f. Tendință patologică pentru furt fără urmărirea unui profit. /<fr. cleptomanie

cleptomanie f. pornire irezistibilă de a fura.

*cleptomaníe f. (vgr. kléptes, hoț, și manie). Mania de a fura.

cleptomanie s. f., art. cleptomania, g.-d. cleptomanii, art. cleptomaniei

cleptomanie s. f., art. cleptomania, g.-d. cleptomanii, art. cleptomaniei

cleptomanie s. f., art. cleptomania, g.-d. cleptomanii, art. cleptomaniei

CLEPTO- „furt, sustragere”. ◊ gr. kleptes „hoț” > fr. clepto- și klepto-, engl. clepto- și klepto-, germ. klepto- > rom. clepto-. □ ~bioză (v. -bioză), s. f., mod de viață al unor specii de păsări care ocupă cuiburile abandonate de alte specii; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a nu fi victima unui furt; ~lagnie (v. -lagnie), s. f., impulsie irezistibilă spre furt, asociată cu o stare de excitație sexuală; ~man (v. -man₁), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de cleptomanie; ~manie (v. -manie), s. f., înclinație patologică de sustragere a unor obiecte, de obicei fără utilitate practică pentru bolnav.