CLEMATÍTĂ, clematite, s. f. (Bot.) Clocoțel (Clematis integrifolia) – Din fr. clématite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLEMATÍTĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpină dreaptă și înaltă, având flori mari albe sau violete în formă de clopoței; clopoțel. /<fr. clématite
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLEMATÍTĂ s.f. Plantă erbacee cu flori mari, albe, roz sau violete; clopoțel. [< fr. clématite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLEMATÍTĂ s. f. plantă erbacee grimpantă cu flori mari, albe, roz sau violete, în formă de clopot; clopoțel. (< fr. clématite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

clematítă s. f., pl. clematíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*clematítă f., pl. e (vgr. klematites, d. klematis, -idos, ramură, vlastar [!]). O plantă ranunculacee: clématis alpina (curpen de munte), cl. erecta (luminoasă), cl. integrifolia (clocoțeĭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink