CLEJA, com. în jud. Bacău; 6.898 loc. (1991).

Clej/a, -an, -ani v. Eclesia 1, 2.

Clej, -a, -ani, v. Eclesia.

cléjă, cleje, (clijie, clejie), s.f. (reg.) 1. Fânațe și terenuri aflate în proprietatea bisericii (a parohiei locale): „...ca nimeni din frații cari se află să nu cuteze a le clăti din clejea svîntei beserici” (Bârlea, 1909: 93). 2. Casă preoțească (Maram. din dreapta Tisei). ■ (top.) Clejea bisericii, clejea popii, toponime frecvent în Maram. ■ (onom.) Clej, Cleja, Clejan, nume de familie în jud. Maram. – Var. a lui eclejie (MDA).

clejă, cleje, s.f. – (reg.) 1. Fânațe și terenuri aflate în proprietatea bisericii (a parohiei locale). ♦ (top.) Clejea bisericii, clejea popii, toponime frecvent în Maramureș. 2. Casă preoțească (Maram. din dreapta Tisei, cf. DRT, 2010). ♦ (onom.) Clej, Cleja, Clejan, nume de familie (19 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Var. a lui eclejie (MDA) < lat. ecclesia „adunarea poporului; biserică”.

clejă, -e, s.f. – Fânațe și terenuri aflate în proprietatea bisericii (a parohiei locale). Clejea bisericii, clejea popii, toponime frecvent în Maramureș. – Din ecleje (< lat. eclesia).