cleios, ~oasă a [At: ECONOMIA, 4/14 / Pl: ~oși, ~oase / E: clei + -os] 1 Lipicios și vâscos Si: (reg) clicos. 2 Plin de clei (1). 3 (D. ouă) Fiert astfel încât albușul se întărește, iar gălbenușul rămâne moale. 4 (Fig; fam) Care nu știe nimic. 5 (D. pământ) Clisos.

CLEIOS, -OASĂ, cleioși, -oase, adj. 1. (Despre unele substanțe) Lipicios (ca și cleiul). Scoarța brazilor... lasă în palmă urme cleioase de rășină C. PETRESCU, Î. II 5. ♦ (Despre ouă fierte) Fiert puțin, așa ca să nu fie nici moale, nici răscopt. Îmi spune să-i fac ouăle cleioase, că așa ii plăceau lui. STĂNOIU, C. I 118. 2. (Despre pămînt) Vîscos, clisos. Caii mergeau încet, opintindu-se în pămîntul cleios. DUMITRIU, V. L. 8. Din ce în ce picioarele mai grele Mi le simțeam, de lutul cel cleios. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 187. Atunci unde se făcu un noroi cleios... de ți se scutura carnea de pe tine. ISPIRESCU, L. 129.

CLEIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre substanțe) Care are proprietăți adezive; clisos. 2) (despre sol) Care conține multă argilă; clisos. 3) (despre ouă) Care este fiert puțin. /clei + suf. ~os

cleios a. lipicios ca cleiul.

cleĭós, -oásă adj. (d. cleĭ). Lipicĭos ca cleĭu.

clicos, ~oasă a [At: LB / Pl: ~oși, ~oase / E: clic² + -os] (Reg) Cleios.

JALE² sf. S/., JALEȘ sbst. 🌿 1 Mic arbust mirositor, originar din sudul Europei, cu flori albastre, violete sau albe, cultivat adesea prin grădini; frunzele acestei plante sînt întrebuințate în medicină, iar poporul le aplică la gîlci, pentru a le vindeca (Salvia officinalis); numită și „salbie”, „sălvie”, „șălvie”, „jale-de-grădină”, etc. (🖼 2719) ¶ 2 Plantă alb-lînoasă, cu flori roșii-purpurii; numită și „pavăză” (Stachys germanica) (🖼 2720) ¶ 3 ~-DE-CÎMP, plantă cu flori galben-deschise, avînd la baza inferioară a corolei puncte violete, cu dinții caliciului acoperiți cu peri aspri; numită și „jaleș-sălbatic” (Stachys recta) (🖼 2721); – ~-DE-CÎMP² = SALVIE-DE-CÎMPURI; – ~-DE-CÎMP³ = COADA-VACII² ¶ 4 JALE-CLEIOASĂ, JALEȘ DE-PĂDURE = CINSTEȚ [ung. zsálya]

cleios adj. m., pl. cleioși; f. cleioasă, pl. cleioase

cleios adj. m., pl. cleioși; f. cleioasă, pl. cleioase

cleios adj. m., pl. cleioși; f. sg. cleioasă, pl. cleioase

CLEIOS adj. 1. v. lipicios. 2. v. unsuros. 3. v. vâscos. 4. v. argilos.

CLEIOS adj. 1. lipicios, vîscos. (Substanță ~.) 2. lipicios, năclăios, unsuros. (O materie ~.) 3. gelatinos, mucos, vîscos. (Secreție ~.) 4. argilos, clisos, lutos, (rar) argilifer, humos, (pop.) mîlos, (reg.) hleios, rășinos, (Transilv.) tiglos. (Teren ~.)

JALE-CLEIOASĂ s. v. cinsteț.

jale² s.f. (bot.) 1 (și jale-de-grădină) Salvia officinalis; jaleș, jaleș-de-grădină, salvie, salvie-de-grădină, ‹reg.› mierea-ursului (v. miere), nădragul-țiganului (v. nădrag), șalef, șerlai. 2 Salvia silvestris; coada-vacii (v. coadă), ‹reg.› brăileancă, corovatic, jaleș, năduf, salvie-de-pădure. 3 Stachys germanica; jaleș, ‹reg.› pavăză. 4 jale-cleioasă = jale-de-pădure = Salvia glutinosa; cinsteț, jaleș, jaleș-de-pădure, ‹reg.› brânca-porcului (v. brâncă¹), brusturul-caprei (v. brustur), cocean-căpresc, iarba-lui-Sfântul-Ion (v. iarbă), iarba-Sfântului-Ioan (v. iarbă), lăpuș, lăpuș-de-capră, lipan¹, meduneț, miericică, salvie-busuioacă, salvie-cleioasă, salvie-sălbatică, slăbănog, sugar, șerlai, urechea-porcului (v. ureche), jale-de-câmp = Salvia pratensis; jaleș, jaleș-de-câmp, salvie, salvie-de-câmp, salvie-de-câmpie, salvie-de-câmpuri, ‹reg.› coada-vacii (v. coadă), iarba-lui-Sfântul-Ion (v. iarbă), iarba-Sfântului-Ioan (v. iarbă), slăbănog, șerlai, urechea-porcului (v. ureche); (reg.) jale-de-munte v. Pojarniță. Sunătoare (Hypericum perforatum). 5 (reg.) v. Linariță (Linaria vulgaris).

jale-cleioasă s. v. CINSTEȚ.

cleios, -oasă, cleioși, -oase adj. beat.